Înconjurat de cărți, clasoare, obiecte de artă, distincții, într-o casă extrem de primitoare, dar care acum i se pare "mult prea mare", l-am regăsit pe Mircea Ionescu-Quintus, venerabilul senior al politicii românești, peste care vremea uită să treacă. La cei 95 de ani, "Bătrânul" continuă să ne uimească prin energia, umorul, luciditatea și cumpătarea sa.

O pagină de viaţă şi istorie contemporană Istoria contemporană îi dedică o filă de onoare pentru activitatea intensă pe care a avut-o și care i-a adus atât satisfacții, cât și suferință. Nu poți vorbi de Mircea Ionescu-Quintus fără să-i legi numele de politică, domeniu căruia i-a dedicat mai bine de șapte decenii, fiind "liberal din tată în fiu", după cum și-a intitulat și una dintre cărți. L-a avut ca mentor pe I.G.Duca, asasinat în 1933 de către legionari. La statuia acestuia, în 1936, a vorbit pentru prima dată în calitate de membru liberal. A luptat în cel de-al Doilea Război Mondial, a fost capturat de ruși de două ori, dar a reușit să fugă din prizonierat. După Revoluția din 1989 a activat timp de 10 ani ca parlamentar, iar în Cabinetul Stolojan a fost ministru al Justiției. Și-a pus pecetea și pe prima Constituție a României post-decembriste, dar pe care, paradoxal, a respins-o. Și asta din cauza unui amendament care spunea inițial că "proprietatea privată este protejată prin lege". Recunoaște că a regretat votul, dat fiind că a muncit mult pentru această Constituție, însă nu putea să accepte acel drept. Din această cauză nu a candidat niciodată la președinție, considerând că nu ar fi fost etic. Amintiri din temniță Pentru convingerile sale politice a fost închis în temnițele comuniste, dar și la Canal. Vorbește puțin despre aceste perioade, cumplit de grele. Preferă să amintească de oamenii pe care i-a cunoscut aici și care i-au marcat viața în sens pozitiv. Printre ei se regăseşte și părintele Gale