Site-ul CriticAtac îmi face onoarea să se deschidă cu un text care pretinde că ar fi despre textele mele, dar nu e. Sigur, acest text vine după un motto din Bacovia: “Eu sînt un monstru pentru voi, urzind un dor de vremuri noi”, care, dacă înţeleg bine, e chiar deviza site-ului.

Pentru oricine l-a citit pe Bacovia, poetul nu este, în esenţă, un monstru care urzea vremuri noi, nici măcar sub formă de doruri. Bacovia este, în ceea ce are el fundamental, un poet al descompunerii. În plus, este un mare poet, poate chiar cel mai mare poet român. Şi sigur este singurul poet român care a reuşit să scrie poeme geniale încă de la vîrsta adolescenţei. Mie mi se pare o impietate ca din opera unui Bacovia să extragi, ca motto, nişte versuri militante. Dar site-ul CriticAtac e unul militant, aşa că, înainte de a şi-l transforma în aliat imaginar pe Bacovia, în acelaşi fel în care copiii îşi fac cîte un prieten imaginar, trebuie să-l transforme pe marele melancolic al literaturii române (definit de Nichita Stănescu drept “drojdie de Eminescu”) într-un militant.

Ca şi în cazul aliatului imaginar George Bacovia, înainte de a-şi alege un duşman imaginar (pe mine…), CriticAtac trebuie să-l transforme în militant (ceea ce eu în niciun caz nu sînt). Ca şi Bacovia, eu scriu despre descompunere, una care nu e observabilă şi semnificativă decît pe perioade mari de timp. Ca şi în cazul lui Bacovia, probabil că tonul discursului meu e unul predominant melancolic, fapt pe care autorul articolului, domnul Lucian T. Butaru, nu numai câ îl remarcă, dar îl şi înfierează. Mi se pare ciudat, pentru că în fotografia ce-i însoţeşte articolul, domnul Butaru se prezintă ca un bărbat încă tînăr, melancolic, timid şi reflexiv, a cărui privire evită cititorul, fiind căzută spre stînga jos. Nu e o ipostază de militant.

Un alt lucru care mi s-a părut ciudat este acela că, deşi am trimis