Mormantul lui Adolf Hittler ii baga in sperieti, de zeci de ani, pe cei care vin sa se reculeaga la capataiul mortilor din cimitirul evreiesc. Aceeasi stela funerara, devenita intre timp un soi de obiectiv turistic, ii da batai de cap administratorului de la Filantropia.
Oricat de sumbra pare ideea unei plimbari, duminica dimineata, prin cimitir, daca vorbim despre cimitirul Filantropia de rit ashkenaz, vizita nu e cu nimic mai prejos decat cea intr-un muzeu.
Bineinteles, exista si alte metode mai bune de relaxare - vor spune cititorii mai cataloci decat Papa - insa cum pe Bulevardul Ion Mihalache n-am zarit niciun hamac agatat de palmieri, am purces la cimitir, profitand de faptul ca lacatul care fereca poarta, vineri si sambata, a fost dat jos.
La intrare primim o kipa, dupa care pornim in cautarea lui Adolf Hittler. E atat de liniste, de parc-ar fi murit toata lumea. Mai putin un dulau negru, grasan, care se gudura de oricine e dispus sa il mangaie pe crestet.
Trecand insa peste aspectul putin morbid al vizitei, gasim un loc deosebit de cimitirele obisnuite, cu morminte napadite de buruieni si ciocli la bustul gol. La Filantropia exista o multime de morminte noi, din marmura neagra, semn ca cei morti nu au fost inca uitati de urmasi.
Cele mai frumoase raman insa monumentele vechi, din piatra, care ofera un aer de vechi bine conservat.
Morminte si monumente arhitecturale, inchinate victimelor din trenul mortii catre Podu Iloaiei, se intind cat vezi cu ochii, pe vreo 10 hectare. Tot aici isi petrec eternitatea Mihail Sebastian, Anatol Vieru ori Margareta Sterian. Pe frontispicii, epitafurile sunt de o varietate si de-un eretism care te fac sa tresari.
Nu gasim mormantul palarierului cu nume asemanator cu al lui Hitler. Ne intoarcem la administratorul cimitirului, un batra
