Mai în glumă, mai în serios, românii se pot lăuda că sunt tobă în materie de cunoştinţe de drept. Este drept, această situaţie de facto este involuntară, pentru că baciul din vârful muntelui nu ştie el ce năzbâtii mai votează Parlamentul sau pe ce legi îşi asumă răspunderea Guvernul. În schimb, statul îl obligă să aibă habar despre legea în cauză, pentru că, dacă o încalcă, pe cale de consecinţă răspunde.
Cred că v-aţi săturat cu toţii să auziţi că „necunoşaterea legii nu te absolvă de vină“. Nici dacă am avea creierele racordate la un calculator central, ca în filmele science-fiction, tot nu am avea cum să aflăm despre toate modificările legilor, modificări scoase pe bandă rulantă.
De aici, spun eu, şi mersul greoi al Justiţiei, gafele care apar, răstunări de situaţii etc. Nu voi face referire la sistemul juridic american. Au câteva legi sfinte şi gata. Nici măcar la Biblie, unde avem parte de cele zece porunci, care aplicate în sistemul juridic ar descurca, poate, multe dintre iţele încurcate al Justiţiei.
Aş vrea să mă refer la haitele de inspectori şi comisari de la diverse instituţii ale statului. Oamenii ăştia nu au altă treabă decât să aştepte sorocul când intră în vigoare o nouă chichiţă a vreunei legi şi apoi se năpustesc precum hienele asupra firmelor sau a cetăţenilor, ca să „culeagă“ amenzi cât mai multe şi cât mai grase. Pentru că de aici îşi iau şi ei „prima“, pe spatele amărâţilor. Evindent, schema aia cu prevenţia, cu informarea despre noile schimbări legislative, nu e treaba lor. Pentru că necunoaşterea legii nu te asbsolvă…
Mai în glumă, mai în serios, românii se pot lăuda că sunt tobă în materie de cunoştinţe de drept. Este drept, această situaţie de facto este involuntară, pentru că baciul din vârful muntelui nu ştie el ce năzbâtii mai votează Parlamentul sau pe ce legi îşi asumă răspunderea Guvernul. În schimb, statul
