Deschid blogul dlui Marcel Tolcea (La Tolce Vita) și aflu că la Timișoara s-a organizat un miting de protest în fața Universității de Vest. Motivul l-a constituit acordarea titlului de doctor honoris causa dlui Horia-Roman Patapievici. Încerc să-mi amintesc când s-a mai organizat o manifestație similară și al cui a fost numele celui contestat atât de vehement pe motive profesionale. Nu-mi amintesc.
Spre deosebire de dl Tolcea, care ne dă amănunte amuzante în legătură cu protestatarii (meserii, funcții, performanțe profesionale, simpatii politice, activități extra-curiculare, lecturi, lipsă de lecturi etc.), nu știu nimic despre niciuna dintre persoanle care au organizat protestul. Ce cred că simt, și aici mă apropii întrucâtva de dl Tolcea, este motivul real care a declanșat acest prostest oarecum sui-generis.
Politica, bat-o vina!
Anii lungi de polarizare extremă a opțiunilor. Înhămarea unora și altora în campanii electorale fără sfârșit și, uneori, lipsite de orice noimă. Eforturile repetate săptămânal de a-i desființa, de a-i deligimitiza total pe “ceilalți”. Otrava colorând portrete și caricaturi afișate pe orice gard, pagină de ziar, ecran de televiziune sau platformă electronică de comentarii și discuții. Agresivitatea patologică a limbajului.
Lipsa lecturii joacă și ea un rol important. Contestatarii meritelor intelectuale ale dlui Patapievici au mers pe același mecanism – dar firește, în sens contrar – folosit în propulsarea instituțională a dlui Patapievici. Protestatarii de acum câteva zile își vor fi spus: “Păi, dacă Traian Băsescu l-a numit președinte la ICR, fără să știe cine este, fără să-i fi citit o pagină, atunci, noi, care de asemenea nu l-am citit, de ce n-am avea obligația moral-cetățenească de a-l declara o nulitate?”
Aceiași contestatari își vor mai fi spus că, da, e adevărat, dl Patapievici a fost numit Președinte
