Iuliana, o tanara ieseanca frumoasa foc, lucreaza pe un vas de croaziera din 2005. In tot acest timp a trecut prin numeroase traininguri, a muncit si cate 9 luni fara nicio zi libera, a vazut sute de orase la care altii doar viseaza si s-a despartit de iubit. Spune ca munca pe o nava de croaziera nu e usoara insa acum nu ar face nimic altceva. A inceput spaland mese in restaurant si ar vrea sa devina manager in cativa ani. Acum lucreaza pe un vas care poate gazdui 2.500 de turisti si 1.100 de angajati. Aceasta e povestea fabuloasa a iesencei care si-a luat viata in propriile maini. Interviu telefonic In 2004 a vazut un anunt de angajare intr-un ziar din Brasov. A aplicat, iar dupa cateva zile a fost sunata. Primul interviu l-a dat la telefon, in engleza si franceza. “Engleza stiam bine, franceza mai deloc, intelegeam, dar nu reuseam sa vorbesc. Mi-au cerut sa le povestesc despre cum mi-am petrecut week-end-ul in engleza si apoi in franceza. Sub presiunea de atunci mi-au venit cuvintele automat. Am noroc ca reactionez bine la stres si asta m-a ajutat si pe vas foarte mult”, isi aminteste Iuliana. A urmat un an de pregatire in tara, cursuri si examene. “Trebuie sa stii macar o limba de circulatie internationala, sa fii onest si muncitor. Daca treci de interviuri si de examenele din tara esti angajat. Platesti un comision agentiei care te-a recrutat, mai cheltui niste bani si pentru cursurile alea, dar la final merita, ii recuperezi din primul salariu”, spune Iuliana.
Treapta cu treapta Primul contract a fost de 10 luni, iar croazierele se faceau in SUA. A spalat mesele din restaurant timp de trei luni, 11 ore pe zi, de la 13.00 pana la 1.00 noaptea, cu pauza de o ora. Primea 700 de dolari pe luna. “Toti angajatii incep de jos. Nimeni nu este angajat direct manager, oricata experienta ar avea. Incepi cu spalatul vaselor sau curatenie si, incet, incet, fa
