O democratie robusta si viabila depinde de curajul confruntarii cu trecutul. Pe 18 martie 2012, cu o coplesitoare majoritate de voturi, pastorul Joachim Gauck, fost disident si unul dintre principalii promotori ai decomunizarii in Germania, a devenit presedintele Republicii Federale. A cunoscut de mic copil ce a insemnat “regimul democrat-popular”, a trait in fosta RDG samavolnicia totalitara cu toate consecintele ei funeste, sociale, economice, culturale si morale. A inteles similitudinea dintre crimele naziste si cele comuniste. Dupa 1990, gratie actiunii sale tenace si vointei clasei politice, s-a nascut ceea ce numim Autoritatea Gauck, institutia menita sa administreze arhivele Stasi, acea organizatie vinovata de cancerul sufletelor.
Tot pe 18 martie, intr-o publicatie online (ex-cotidianul) specializata in reabilitarea fostei Securitati, deci a unei organizatii criminale, un cunoscut istoric, acad. Dinu C. Giurescu, publica o cronica elogioasa la o lucrare scrisa de fostul sef de cabinet al generalului Iulian Vlad. Autorul este generalul SRI (r) Aurel Rogojan, iar cartea este o veritabila oda a Securitatii, un atac virulent la adresa intelectualilor democatici din Romania si o tentativa radicala de resuscitare a miturilor nationalist-securiste. Sunt regurgitate toate obsesiile directiei xenofobe din Securitate, se reiau si se dezvolta fixatiile conspirationiste si auto-glorificatoare ale laboratoarelor minciunii din interiorul Securitatii. Nu mai vorbesc despre marota Pacepa, proprie dughinistilor de Dambovita, protocronistilor la pensie, securistilor impenitenti si fostilor istorici din anturajul generalului-politruc Ilie Ceausescu. Se indoieste cineva ce-ar fi avut de spus pastorul Gauck daca generalul Stasi, mega-spionul Markus (Mischa) Wolf, ar fi parasit RDG si ar fi cerut azil politic in RFG, sa spunem in 1978? Daca ar fi demascat in scrierile sa