Sâmbătă seara la MȚR, festivalul One World a prezentat documentarul ”Dreptate pentru Serghei”, despre lupta cu sistemul corupt a unui avocat rus. Serghei Magnitsky sfârșeste dramatic, în condiții neelucidate într-un centru de detenție, ca urmare a plângerilor penale făcute împotriva unor ofițeri de poliție care deturnaseră 230 milioane de euro. La finalul filmului a urmat o tentativă de dezbatere moderată de Armand Goșu, specialist în istoria Rusiei, preluată și terminată însă de Alexei Plutser – Sarno, un membru al grupului Voina, care a declamat că totul este putred în Rusia și că sunt mii de cazuri ca al lui Magnitsky, după care a citit niște invective la scrise pe o foaie de hârtie.

Voina, prin Alexei Plutser-Sarno și Yana Sarna, au fost invitați și la MNAC vineri seara pentru a prezenta activitatea și actiunile artistice ale grupului și un performance în București care implica autoritățile române. După proiecțiile cu filme care documentau acțiunile de protest ale grupului urmau discuții cu publicul. Publicul român prezent la MNAC vineri seara s-a ridicat și a plecat, nimeni nu a pus nicio întrebare. Poate că unii s-au întrebat de ce. O posibilă explicație ar fi faptul că mixtura inedită de activism, anarhism, pornografie și vandalism, împachetată astfel încât să pară artă și performance – adică înregistrările video ale acțiunilor Voina – nu sunt artă și nu au convins publicul bucureștean obișnuit al MNAC-ului, format în general din indivizi cosmopoliți, elitiști și educați prin cele mai bune universități ale lumii. Voina au venit cu un tip de ”performance” criticabil de către alți artiști care consideră că artistul trebuie să fie prezent în performance, iar nu mediat prin înregistrări video accesibile oricui, făcute acasă și puse pe youtube sau în galerii de artă ale prietenilor. În mod sigur percepția despre ceea ce înseamnă performance ne-ar putea aj