Nu de mult, una dintre structurile de bază ale Ministerului Administraţiei şi Internelor a trecut printr-un să-i zicem amplu proces de reorganizare, proces care a avut printre urmări naşterea unei noi instituţii, cu titulatură, comandanţi şi arie de acţiune schimbată. Cel puţin la Constanţa. Iar noua instituţie MAI a adus cu sine, cum probabil era şi firesc de altfel, noi şefi şi noi viziuni asupra transparenţei acţiunilor întreprinse de lucrătorii structurii.

Aşa încât, în mod aproape paradoxal, noua structură cu pricina a MAI de la malul mării deţine în paralel - dacă pot să zic aşa - un şef care pare să fugă de discuţiile „face to face" ca Necuratul de tămâie, dar şi un aparat de „comunicatori" care, în goana lor de a asigura transparenţa structurii, par să mediatizeze şi cazuri care aproape că nu le-ar aparţine, numai de dragul de a apărea numele instituţiei în presă, uitând uneori să facă publice cazurile ceva mai importante. Astfel, în viziunea mea (care, fireşte, este una cât se poate de subiectivă), structura cu pricina poate fi asemuită - atenţie, strict din acest punct de vedere - cu celebrele domnişoare intitulate generic în spaţiul virtual, dar şi în viaţa de zi cu zi, piţipoance. Nu vreau să fiu răutăcioasă, nu am o ţintă şi nu vreau să atac pe nimeni. Pur şi simplu, autopromovarea aproape obsesivă, inclusiv cu dosare penale întocmite doar de dragul de a fi întocmite şi, mai ales, mediatizate, iar apoi declinate spre competentă soluţionare structurilor abilitate special în acest sens (declinare care, desigur, nu este menţionată în documentul transmis mediatizării), mie îmi pare că aduce foarte mult cu autopromovarea asiduă pe care şi-o fac respectivele domnişoare în spaţiul virtual, acţiuni ce le-au atras, de altfel, apelativul cu pricina. Astfel, după cum văd eu lucrurile, strict din acest punct de vedere, al autopromovării, nu este mare diferenţă