12 tineri cu vârste între 20 şi 30 de ani şi-au pierdut viaţa, doar în ultimii doi ani, în România; foarte probabil, ei nu ar fi avut aceeaşi soartă, dacă ar fi fost cetăţeni ai oricăruia dintre celelalte state ale Uniunii Europene. Alte sute de persoane sunt condamnate la probleme articulare şi chinuri groaznice.

Cu toţii, sunt victime ale hemofiliei, o boală genetică relativ rară -de ea suferă cam 700.000 de oameni pe tot globul, dintre care circa 2.000 sunt români-, care nu permite coagularea normală a sângelui, o banală rană putând duce chiar la deces, în lipsa tratamentului adecvat. Iar în România, spre deosebire de ORICARE alt stat european, tratamentul adecvat este asigurat în proporţie de nici o treime din MINIMUL necesar.

Tratamentul este banal, dacă luăm în considerare faptul că există de peste 30 de ani şi este atât de eficient, încât cei cărora le este administrat, cu regularitate, au o viaţă normală.

Tratamentul nu este banal, dacă ne raportăm la costul acestuia, de aproximativ 1.600 de euro / lună / pacient - în varianta minimală, conform recomandărilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Statul român alocă 475 de euro / lună / pacient. Bulgaria şi Serbia (stat candidat) alocă cei 1.600 de euro / lună / pacient, Ungaria, Germania şi Belgia câte 6.000 – 6.500 de euro / lună / pacient, iar ţările nordice ajung la aproape 10.000 de euro / lună / pacient.

În opinia lui Nicolae Oniga, preşedintele Asociaţiei Naţionale a Hemofilicilor din România (ANHR), medicaţia adecvată şi îndestulătoare este o investiţie care se recuperează. „Doar 16,5% dintre bolanvii de hemofilie din România sunt angajaţi. Marea majoritate a bolnavilor sunt condamnaţi la izolare socială şi la o viaţă de chinuri. În timp, devin asistaţi social şi clienţi obişnuiţi ai spitalelor. Studiile efectuate în străinătate au arătat că este mai ieftin să cheltuieşti pe medic