Autismul este o tulburare complexă a creierului care inhibă capacitatea unei persoane de a comunica şi de a dezvolta relaţii sociale.

Să fii un copil cu autism, dar să te descurci bine în lumea ta înseamnă să ai în preajma ta oameni care să te înveţe cum se mânuieşte absolut fiecare lucru, că „lapte” e şi acela din sticlă şi cel din cană şi că are acelaşi gust, că nu păţeşti nimic rău dacă îl bei, că toate creioanele sunt creioane… nu numai acelea roşii şi scurte sau cele care au gumă de şters sau cele cu o inscriptie aurie, că „ce mâncare preferi?” sau „care e mâncarea ta preferată?” pot avea acelaşi răspuns, că drumul către grădiniţă poate fi uneori diferit.

Să fii părintele unui copil cu autism înseamnă să fii alături de el la tot pasul, pentru tot restul vieţii lui poate, să îl înveţi lucruri pe care ceilalţi le învaţă de la sine. „Galben ca soarele” e suficient pentru unii. Pentru copiii cu autism, să înţeleagă noţinea de „galben”, să o coreleze cu obiectele din jur, să rostească „galben”, „băţ galben” şi apoi să acorde corect gramatical „galben” în diferite contexte… necesită multe, multe ore de terapie. Să fii părinte sau terapeut presupune să fii mereu calm dar să nu îţi pierzi fermitatea plină de dragoste, să fii mereu creativ, plin de umor şi pregătit de joacă şi mai ales să îţi păstrezi convingerea că lucrând cu copilul apar şi rezultatele.

Persoanele cu autism ne pot învăţa enorm de multe: sinceritatea şi candoarea pură, pasiunea fără limite pentru unele lucuri simple (baloanele de săpun) sau complicate (pentru „noi”) ca galaxiile şi universul cifrelor şi bucuria imensă de a trăi în prezent. „Ei” pot fii adevarate enciclopedii, „noi” nu putem. „Ei” pot reda detalii pe care „noi” nu le-am putea observa uşor. „Ei” pot reproduce o sonată la pian după ce au auzit-o o singură dată iar „noi” abia fredonăm melodia unui refren simplu. „Ei” sun