N-aş fi scris, în mod normal, despre lecţia usturătoare administrată de Răzvan Mihai Ungureanu omului forte al Antenei 3 — Gâdea.

Diferenţele de clasă, calibru şi nivel erau vizibile şi de pe lună, chiar fără întâlnirea faţă-n-faţă. Aş fi tăcut, dacă hoarda antenistă ar fi înţeles ceva din neplăcuta, pentru ea, întâmplare. Nu e însă în firea huliganilor să accepte înfrângerea. Ei sunt mulţumiţi doar când pun piciorul pe pieptul duşmanului prăbuşit în ţărână. Pentru a-şi atinge ţelul, sunt capabili de orice: minciună, falsificare, violenţă verbală şi ameninţare. Precaritatea morală şi intelectuală, deriva emoţională şi lipsa de scrupule au transformat canalul de la Băneasa într-o casă bântuită de stafiile securismului şi bolşevismului de cea mai joasă speţă. Pierzând meciul în teren, s-au iluzionat că-l vor câştiga pe marginea şanţului, asemeni chibiţilor de la fotbal.

Surclasaţi la scenă deschisă, ciracii voiculescieni au demarat o vastă, disperată şi complet inutilă operaţiune de fardare a realităţii. Au disecat, secundă de secundă, bâlbele lui Gâdea, şocaţi, probail, că ajunsese, la final, să i se adreseze premierului (gest psihanalizabil!) cu apelativul "domnule profesor". Partea proastă e că oricât ar fi demontat-o şi montat-o la loc, emisiunea tot catastrofală ieşea: o confruntare nu între doi indivizi, ci între două regnuri. De o parte, încrâncenarea, insinuarea grosolană, procesul de intenţie, amatorismul, urechismul, dezinformarea securistă, nesimţirea, aroganţa, opacitatea. De cealaltă, inteligenţa, bunul simţ, competenţa, ironia fină, logica, educaţia, gentileţea şi fair-play-ul.

S-a verificat, încă o dată, că jurnalismul angajaţilor lui Felix e o gogoriţă. Ei funcţionează doar în haită, mergând pe intimidarea (inclusiv fizică) a adversarilor, pe montajul fraudulos şi pe invectivă. Ce n-au reuşit în direct, au încercat în