Financial Times a publicat recent un articol despre satele săseşti din Transilvania, "o regiune idilică unde casele sunt foarte ieftine".

Reporterii FT descriu această regiune a Transilvaniei drept "o zonă unde timpul pare că a stat în loc, iar căruţele trase de cai transportă lapte şi fân pe uliţele îngheţate". În timp ce preţurile de pe piaţa imobiliară din România au urcat vertiginos începând cu 1990, atingând maximul în 2009, pentru a scădea cu până la 30% din cauza crizei imobiliare, în cele circa 200 de sate săseşti preţurile au urmat o dinamică proprie, cererea de astfel de proprietăţi fiind redusă.

În satul Richiş (jud. Sibiu), o casă cu zece camere şi 2.000 de metri pătraţi de teren se vinde cu 45.000 de euro, negociabil. În Malâncrav (jud. Sibiu), unde 12% din populaţie este încă de origine săsească, o casă mare, cu tot cu o fermă, se vinde cu 80.000 de euro.

În satul Viscri (jud. Braşov), declarat zonă protejată UNESCO şi unde Prinţul Charles deţine o proprietate, preţurile au crescut foarte mult: o casă cumpărată cu 2.500 de euro în 1996 ar putea fi acum vândută cu 60.000 de euro, fără reabilitări, scrie Financial Times.

Publicaţia mai notează că, pentru 120.000 de euro, se poate cumpăra o casă complet renovată, într-un sat săsesc, iar pentru 1,2 milioane de euro - o vilă luxoasă de 500 de metri pătraţi, în centrul istoric al oraşelor Sibiu, Sighişoara sau Braşov.

Preţurile sunt bune, dar există o mare problemă: piaţa imobiliară din Transilvania nu este deloc transparentă, iar agenţii imobiliari pur şi simplu nu există, după cum i-a declarat un avocat român reporterului FT.

În final, jurnalistul susţine că există trei avantaje şi trei dezavantaje în a cumpăra o proprietate în Transilvania. La plusuri sunt trecute frumuseţea peisajului, preţul scăzut şi comunitatea liniştită iar la minusuri lipsa de transparenţă a pieţei