În 1963, la întâlnirea româno-sovietică la nivel înalt, Nicolae Ceauşescu l-a înfruntat pe Nikita Hruşciov. Printre altele, a demascat agentura sovietică din România.

În loc să atenueze divergenţele dintre români şi sovietici, anul 1963 le-a adâncit. Încă din luna februarie, cu ocazia sesiunii CAER, organizată la Moscova, Alexandru Bârlădeanu, reprezentantul României, a respins eforturile sovietice de planificare a economiilor socialiste. S-a invocat atunci suveranitatea statelor membre. Luna următoare, cu ocazia Plenarei CC a PMR, disensiunile au fost făcute publice. Panica a cuprins conducerea de la Kremlin.

Scrisori între Bucureşti şi Moscova

Pe rând, la Bucureşti, au fost trimişi emisari cu gânduri de împăcare. Mai întâi, Iuri Andropov (3 aprilie 1963), apoi, Nikolai Podgornîi (26 mai 1963). Amândoi au solicitat o întrunire urgentă la nivel înalt, pentru clarificarea diferendului. Între cele două conduceri de partid a avut loc şi un schimb de scrisori. PCUS a trimis o astfel de misivă chiar prin Podgornîi. Răspunsul a parvenit sovieticilor în scurt timp. Gheorghiu-Dej a propus ca un mesager să ducă la Moscova scrisoarea datată 13 iunie 1963. Pentru această misiune, el l-a ales pe Ceauşescu.

Secretarul CC nu a avut mandat pentru discuţii, ci doar a înmânat răspunsul. De asemenea, el a sondat terenul când şi unde ar fi putut avea loc întâlnirea. „Noi suntem gata oricând şi oriunde", era cuvântul de ordine al comuniştilor români. Mult aşteptata întrevedere a avut la loc la Bucureşti, pe durata a două zile (24-25 iunie 1963). „Acasă" la români, ceea ce însemna deja un ascendent faţă de liderul de la Kremlin. Nu s-a păstrat stenograma întâlnirii, dar din memorii şi discuţiile ulterioare, purtate în Biroul Politic, se poate reconfigura derularea ei.

Întâlnirea de la Scroviştea

Discuţiile s-au purtat la Scrov