Zilele acestea, o ştire a alarmat pe toată lumea: leul a început să se deprecieze în raport cu euro. La sfârşitul săptămânii trecute, Banca Naţională a României a anunţat cel mai slab curs al monedei naţionale în raport cu euro, cotat la 4,37 lei. Luni s-au făcut tranzacţii şi la 4,39 lei pentru un euro, depăşindu-se un nou prag psihologic. Cum deprecierea leului are loc în contextul în care monedele din regiune s-au apreciat în raport cu euro, unii s-au declarat profund îngrijoraţi. În ochii analiştilor, situaţia nu este nici pe departe aşa de dramatică.
În ochii celor mai mulţi analişti, deprecierea leului nu este o surpriză, din mai multe motive: evoluţia cursului ar fi doar reflectarea direcţiei luate de fluxurile de capital. Cu alte cuvinte, este firesc ca euro să se întărească, dat fiind că moneda europeană intră mai greu şi iese mai uşor din România, din varii motive: investiţiile străine au scăzut, băncile-mamă nu mai “îndoapă” cu capital sucursalele româneşti, banii europeni pentru proiecte nu sunt prea mulţi, în schimb, capitalurile străine se retrag, dat fiind contextul economic intern şi internaţional nefavorabil.
Alţi analişti pun deprecierea leului şi pe seama ultimelor ieşiri publice ale autorităţilor de la Bucureşti care pe de o parte au admis că România ar putea intra tehnic în recesiune şi de cealaltă parte au anunţat majorări de salarii.
În fine, unii analişti nu exclud total ca actuala stare a cursului să fie efectul unei strategii a BNR de a lăsa cursul liber până spre finalul lunii, când interesul băncilor comerciale este ca leul să fie mai puternic şi să marcheze dividendul la un curs mai bun.
Dar care sunt efectele şi cine pierde? Cel mai tare vor fi afectaţi cei care au credite în valută, care vor scoate mai mulţi bani din buzunare plătind astfel poliţa unei politici greşite a băncilor, dar şi au autorităţilor de
