De la „scandalul Voicu, dosarul care a arătat în toată splendoarea autohtonul sistem mafiot – legăturile putrede între oameni politici, capi ai Poliţiei şi magistraţi ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –, au ieşit la iveală şi alte mostre. De calibru mai mare sau mai mic, dar părţi ale aceluiaşi sistem.
Iată că zilele acestea, numărul doi al Curţii de Apel Timişoara, judecătorul Cătălin Şerban, a fost arestat pentru trafic de infuenţă. Pentru câteva zeci de mii de euro pe care i-a primit ca plată informală şi urma să-i ofere completului de trei magistraţi de care depindea dosarul unui om politic şi om de afaceri în acelaşi timp, Iosif Chişărău. Ajuns acum, şi el, în atenţia D.N.A. tot pentru trafic de influenţă. Momentan, cei trei magistraţi, ale căror nume nu au fost dezvăluite de anchetatori, sunt ţinuţi deoparte de iureşul anchetei, D.N.A.-ul precizând că judecătorul Cătălin Şerban a lăsat să se creadă că ar avea influenţă asupra membrilor completului de judecată. Rămâne de văzut pentru cât timp, însă. Pentru că şi judecătorul, şi justiţiabilul sunt cercetaţi nu pentru luare, respectiv dare de mită, ci pentru trafic de influenţă. Ceea ce indică faptul că, la capătul firului se mai află cineva, destinatarul final al banilor.
Nu se poate face abstracţie de prezumţia de nevinovăţie – nici în cazul lui Cătălin Şerban, nici, cu atât mai mult, în cazul celor trei magistraţi la care există ipoteza că ar fi trebuit să ajungă banii. Dar nu se poate face abstracţie nici de întrebări fără răspuns aduse la pachet de astfel de cazuri. Şi de altele, despre care nu se vorbeşte neoficial. Din lipsă de probe, ar fi explicaţia. De exemplu, de cazuri în care independenţa magistratului este atât de laxă, încât se suprapune milimetric cu nevoia inculpatului, ducând astfel de sentinţe dubioase, care fac din negru alb sau măcar gri neutru, ori la
