Pentru cei care nu sunt familiarizați cu poker-ul ori alte jocuri de noroc: a juca ”la cacealma” e o tactică prin care încerci să-i dai de înțeles adversarului că ai avea cărți mai bune decât ai, cu scopul de a-l determina să iasă din partidă. Jocul ”la cacealma” este o tactică foarte riscantă, deoarece implică mize foarte mari pariate pe niște cărți foarte slabe.

Modul în care Traian Băsescu a anunțat că i-ar fi propus lui Victor Ponta postul de premier după demiterea lui Emil Boc se înscrie în această strategie. Din stenogramele prezentate la B1TV nu rezultă că această propunere ar fi fost făcută la modul serios. Pentru că dacă ar fi fost făcută ”pe bune”, Băsescu ar fi trebuit să insiste să primească un răspuns direct și nu prin intermediarii Constantin și Antonescu (cu atât mai mult cu cât Victor Ponta era și el prezent – un refuz tacit nu prea poți lua în considerare atunci când îi oferi cuiva postul de prim-ministru, dacă nu primești un răspuns trebuie să insiști, să fii sigur că interlocutorul a înțeles propunerea și că nu o percepe ca pe o ”glumiță” în plus, „glumițe” cu care a fost presărată din plin întâlnirea dintre Băsescu și reprezentanții opoziției). În plus, o discuție despre formarea unui eventual guvern nu se încheie în două-trei replici. Pe masă ar fi trebuit aruncate mai multe cărți – direcții, programe economice, sociale, posibile nume de miniștri, niște negocieri măcar de fațadă.

Mizând pe faptul că transcrierea pe hârtie a unei conversații nu transmite tonul și contextul discuției, Traian Băsescu a forțat nota, pentru a-i crea o imagine nefavorabilă lui Victor Ponta (imaginea unui om care s-a ferit să-și asume responsabilitatea conducerii țării), pentru a-l putea ataca în alte puncte (cu Elena Udrea, Roberta Anastase etc.). ”Cărțile” lui Băsescu sunt, însă, ”mici”. Dincolo de faptul că nu poți considera ca fiind serioasă o propune