În nota caracteristică, acum mai bine de o lună, Băsescu le-a făcut o aroganţă liderilor USL, invitaţi la Cotroceni - propunându-i lui Ponta, en passant, să se angajeze premier -, iar astăzi presa-ntreagă tratează subiectul ca pe o declaraţie de război lansată SUA.
Ca strategie, deschiderea "siciliană" a preşedintelui a fost una adecvată în jocul de-a şoarecele şi pisica, pe care îl practică împotriva social-liberalilor. Cum s-ar fi putut ca un opozant sănătos la cap să accepte aşa un măr otrăvit, cu doar câteva luni înaintea unor alegeri, care anunţă înfrângerea PDL? Era de la sine înţeles că Traian Băsescu nu risca nimic, abordând subiectul în această cheie. Ca vechi jucător, s-a pus la adăpost şi faţă de o acceptare abulică şi intempestivă a preopinenţilor, invitaţia nefiind una directă, ci doar invocarea unei posibilităţi pe care, până să o judece careva, s-a şi topit.
"Dacă Ponta ar fi zis atunci - da, o vreau, dă-mi-o! - şi bătea cu pumnul în masă, n-aveam ce face, pentru că era lume de faţă, şi dacă mă răzgândeam m-aş fi compromis total. Dar a pierdut-o", a evocat preşedintele conjunctura.
Apoi nu-i nimic neadevărat în spusele sale şi ale unora dintre liderii PDL. Este perfect posibil ca preşedintele să le fi mărturisit acestora, cu o seară înainte, stratagema sa: "Mâine îi propun lui Ponta funcţia de prim-ministru. Dacă o acceptă, se sinucide. Dacă nu, îl 'sinucid' eu mai târziu".
Evident că liderii USL au interpretat propunerea în cheia logică - o băşcălie, atât în substanţa "invitaţiei", cât şi probabil în tonul ei, tratând-o în consecinţă. Doar că, la plecare, preşedintele a "ridicat" amprentele lui Ponta de pe clanţa uşii.
De ce trebuie desfiinţat Ponta?! Una, pentru că e mai tânăr şi pare lipsit de experienţă; a doua, că Băsescu nu mai vrea alianţă cu PSD, targetul lui politic actual fiind PNL - evident, fără Antonescu, Tări
