Nici mie nu-mi place că litrul de benzina costă aproape 1,5 euro. Nici mie nu-mi place Petrom şi nici politica de preţuri a acestei companii. Nici mie nu mi se pare normal ca, într-un an de criză, să te lauzi cu un profit-record, de aproape 900 de milioane de euro. Ca simplu consumator, ca unuia care are nevoie de maşină şi căruia îi place să conducă, mă enervează al naibii Petrom, şi nu numai.
Din acest punct de vedere, îl înţeleg pe Traian Băsescu atunci când spune că a rupt orice legătură cu Petrom. Are tot dreptul să fie supărat. Şoferul Traian Băsescu îşi poate manifesta supărarea în orice mod cu putinţă faţă de această companie austriacă, prea lacomă pentru buzunarele românilor, în general. Mai ales că o bună parte din petrol este extrasă din subsolul ţării, la costuri infime comparativ cu cotaţia internaţională şi la redevenţe extrem de mici.
Totuşi, preşedintele Traian Băsescu nu are dreptul acesta. În faţa celei mai mari companii din economia românească, preşedintele Traian Băsescu are cel mult dreptul să nu comenteze, dacă ceva îl nemulţumeşte, sau măcar să fie mai diplomat. În faţa companiei care aduce la bugetul de stat câteva miliarde de euro pe an (cea mai mare contribuţie a vreunei firme din România, în contextul în care, înainte de privatizare, Petrom era una dintre găurile negre ale economiei), reprezentantul suprem al statului are cel mult dreptul să evite orice discuţie despre ceea ce îl nemulţumeşte pe şoferul de "Logan", Traian Băsescu.
Oricât nu ne place Petrom, situaţia e mai complexă decât o vede un simplu şofer sau decât se face că ştie preşedintele Traian Băsescu. În primul rând, la profitul net de 900 de milioane de euro, Petrom a plătit impozit de 16% din profitul brut, adică vreo 170 de milioane de euro, statului român. Ceea ce iar uită preşedintele Traian Băsescu este că profitul ăsta nu e doar al austrie
