Prof. NICOLAE ȚIRIPAN Directorul ARHIVELOR NAȚIONALE- FILIALA JUDETULUI CĂLĂRAȘI- DE LA LEGENDĂ LA REALITATE Cine nu a pronunţat, măcar odată în viaţă cuvântul DOR, cuvânt căruia, chiar dacă, după multe încercări, i s-au găsit unele echivalenţe, în alte limbi-, se spune că nu există în niciuna din limbile pământului, fiind, deci, intraductibil. Dacă ar fi să se gândească doar la acest lucru şi ar fi suficient, ca toate celelalte popoare să recunoască că noi românii suntem un popor genial, cum nu există altul. Cuvânt prezent aproape în opera tuturor poeţilor, Dorul ne călăuzeşte paşii spre locul naşterii copilăriei, atunci când furaţi de viaţa din ce în ce mai trepidantă, uităm că avem acolo pe cineva, dacă nu în viaţă, măcar în cimitirul satului. Dorul ne stăpâneşte atunci când problemele importante ne ţin departe de casă, pentru o perioadă mai mare de timp. Dorul este prezent permanent în sufletul nostru, când avem pe cineva drag departe de noi. Fără a mai apela şi la alte exemple, am putea spune chiar că dorul este esenţa existenţei noastre, pentru că am fost crescuţi de părinţi cu dragoste şi dor şi facem acelaşi lucru cu copii noştri. Şi unde mai bine îşi putea găsi transpunerea într-un nume de revistă, cuvântul DOR, decât în inima câmpiei fără sfârşit – Bărăganul -, în satul ale cărei baze le-a pus moş Oprea dor mărunt. Iată de ce, atunci când am primit de la domnul Marin Toma primul număr al revistei, cu nume ce nu poate fi tradus în nici o limbă - DOR de DOR - nu am rămas surprins, cunoscând legenda acestor locuri, dar şi preocupările de ziarist şi scriitor ale fondatorului revistei. Nu am fost surprins de titlul revistei, dar m-a surprins curajul omului Marin Toma, altul decât cel din urmă cu câţiva ani, dacă m-aş gândi doar la festa pe care i-a jucat-o viaţa prin amputarea unui punct de sprijin - piciorul -, curaj nebun, aş spune, de a scoate într-un sat (ch