A devenit o regulă de fier a politicii dâm-boviţene ca orice lider de opoziţie aflat la ananghie din cauza tensiunilor în propriul partid să distragă atenţia de la mizeria internă printr-o retorică abrazivă la adresa principalilor adversari politici. Astfel, perorările lui Victor Ponta despre umilinţa la care ar fi supusă România din cauza unui şef de stat „cu un nivel atât de scăzut, profesional şi moral“ au coincis cu momentul plecării a doi parlamentari din partid, printre care Oana Niculescu-Mizil, partenera de viaţă a lui Marian Vanghelie− a cărui loialitate faţă de partid rămâne constant trecută cu vederea de liderul PSD. Crin Antonescu, deşi susţine că doarme liniştit, se vede confruntat cu un număr crescând de voci critice la adresa sa, în special în rândurile tinerilor activişti care ajung să concluzioneze, pe rând, că prezenţa sa în fruntea partidului poate fi fatală pentru viitorul PNL. Ca atare, Antonescu a decis că este cazul s-o lase momentan mai moale cu „Jos Băsescu!“ şi să-i ia în colimator pe unguri − aflaţi, chipurile, la baza tuturor belelelor ţării. Imperiul mediatic al lui Felix a redescoperit şi el „pericolul maghiar“ o dată cu divizarea UMF TârguMureş, respectiv a introducerii facultăţilor cu predare în limba maghiară, oferindu-i lui Antonescu posibilitatea să-şi etaleze retorica explozivă după pofta inimii. Semnalul transmis din studiourile lui Felix a fost cât se poate de clar − o decizie atât de abominabilă trebuie sancţiona-tă numaidecât prin proteste de stradă la Târgu Mureş, după exemplul celor de la Bucureşti. S-ar recomanda o maximă atenţie a CNA în acest caz, dat fiind că nu este vorba de un oraş oarecare, ci de unul încă traumatizat de pe urma celor mai grave confruntări interetnice din istoria recentă a României. Nu mă pot bucura de partiţia între români şi unguri la UMF Târgu Mureş, dar legislaţia în vigoare pare să fie de partea p