Continuăm dialogul cu Dan Ciachir despre evenimentele petrecute acum 50 de ani şi cum au fost ele pregătite de Gheorghiu-Dej printr-un balet diplomatic față de Moscova. Sursa: Fototeca online a comunismului
1 /.
EVZ:Care sunt mecanismele care au condus la "derusificare"? Pentru că, după moartea lui Stalin şi un uşor "dezgheţ", vine un nou val de represiune.
Dan Ciachir: "Dezgheţul", sinonim al destalinizării, aşa cum am spus, se produce la Moscova după moartea lui Stalin (5 martie 1953) şi se propagă în ţările satelizate. Anii 1948 – 1953, nu numai în România, ci în toate ţările controlate de Moscova, au reprezentat o perioadă a terorii.
Moartea lui Stalin a fost un moment de bucurie pentru români şi pentru toată Europa de Răsărit. Lumea s-a îmbătat atunci la propriu şi la figurat, atât în Bucureşti cât şi în provincie, la ţară ca şi la oraş... Scriitorul Pericle Martinescu a lăsat câteva pagini memorabile în acest sens în jurnalul său.
În august 1953 sunt sistate lucrările la canalul Dunăre – Marea Neagră, care înghiţise atâtea vieţi omeneşti, Gheorghiu-Dej definindu-l pe 23 august acelaşi an "o eroare economică majoră". Fusese început din îndemnul lui Stalin. La Bucureşti, Ana Pauker era arestată şi anchetată atunci când a murit Stalin; închişi erau şi Vasile Luca şi Teohari Georgescu, însă în România nu avuseseră loc procese (se vor reduce la Procesul Pătrăşcanu) îndreptate împotriva fruntaşilor comunişti, comandate de la Moscova. În 1949, pe lângă procesul Laszlo Raik, care duce la execuţia fostului ministru maghiar, mai sunt executaţi 360 de vechi comunişti... La sfârşitul aceluiaşi an 1949, la Sofia este judecat şi executat fostul vicepremier Traiko Kostov; în 1952 este judecat şi executat la Praga Rudolf Slanski – alţi aşa-zişi complic fiind executaţi odată cu el – fost secretar general al Partidului Comunist din Cehoslovacia...
