Ca dovadă că e posibil să vorbeşti împreună şi să înţelegi separat: unul zice că i-a propus prim-ministeriatul; celălalt, nici vorbă. Comentatorii sar imediat în cele două tabere susţinând, cum le e interesul, ba linia Băsescu, ba linia Ponta-Antonescu. Sursa: EVZ

E o ilustrare în plus care mă face să fiu sceptic că vom putea discuta obiectiv ceva în anul 2012, ambele facţiuni luptând să discrediteze ideea de analiză imparţială şi să-i termine pe puţinii observatori independenţi, ca de obicei, înainte de a sări una în gâtul celeilalte.

Necazul e că teme importante nu mai ajung să fie discutate în public, unde standardele de credibilitate ajung să fie ori Gâdea freak show, ori indignaţii cu fixaţii pe idei infantile, dar populare. Dacă Ponta ar fi acceptat propunerea, nu cred că ar fi scăzut în sondaje până în toamnă din cauza dificultăţilor guvernării, cum speră unii. Prăpastia între realitate şi discurs a ajuns la noi atât de mare încât, indiferent ce ar fi făcut un guvern Ponta, dacă suficient de mulţi ar fi repetat în cor că verdele e albastru şi găina naşte pui vii, acest story ar fi prevalat drept consens de opinie.

Gâlceava tot mai violentă şi personalizată ce trece la noi drept politică sau critică socială e de fapt un exerciţiu superficial, la suprafaţa lucrurilor. În esenţă, atât actorii politici cât şi chibiţii acestora s-au specializat în spurcarea celuilalt (mai dobitoc, cu defecte de personalitate, hoţ), în ideea de "scoală-te tu să mă pun eu".

Ce nu e deloc clar ce vrea fiecare şi în cel fel ar schimba lucrurile care contează. De pildă, ce mă interesează acum e răspunsul la două întrebări. Unu, de ce toate guvernele care s-au succedat din 2000 încoace au încheiat contracte opace de furnizare a energiei electrice sau gazului natural cu diverşi clienţi privaţi, consumatori sau intermediari, sub preţul pieţei, p