Titlul de mai sus este împrumutat de la Chuck Palahniuk şi romanul său, un road -novel în care personajul principal tranversează America pentru a-şi (re)construi identitatea. Pe traseu, deconspiră straturi multiple de monstruozitate umană, inclusiv în propria persoană.
Tot despre monstruozitate la drum e vorba şi în recenta premieră a Teatrului de Comedie (în parteneriat cu Arcub), Autobahn, o piesă a dramaturgului Neil LaBute, cunoscut pentru textele sale cinice, care, sub masca minimalismului, ascund rezerve consistente de agresivitate şi derapaj psihic. În acest text, LaBute renunţă însă la a diagnostica putregaiul uman, mulţumindu-se doar să prezinte primele simptome.
DE ACELASI AUTOR Această tăcere care ţîşneşte Mariana Mihuţ şi Victor Rebengiuc interpretează Conu Leonida Despre tigri şi frică Cînd sufletul se scurge din sticlăAutobahn este o colecţie de şapte povestiri din care regizorul Mihai Brătilă a păstrat patru. Există o unitate de loc – o maşină care rulează pe şosea (autobahn, autostrada fără limită de viteză) – şi cîte două personaje în fiecare schiţă, aflate într-o relaţie de subordonare (agresor psihic - victimă). Dialogurile sînt fruste şi pînă la un punct banale, dar sub coaja lor colcăie relaţii interumane deviante. Povestirile lui LaBute sînt drame deghizate în conversaţii obişnuite, construite din replici scurte: despărţirea unui cuplu – el, profesor (Octavian Strunilă, cu un simpatic accent moldovenesc), ea, lucrător la McDonalds (Bench Seat), instigarea prietenului de a se răzbuna pe fosta soţie luîndu-i consola de jocuri (Long Division), un viol în grup reconstituit de iubitul victimei (Alexandru Papadopol, cu un dozaj de teatralitate foarte bun pentru acest tip de scriitură hiperrealistă) din amintirile ei blurate de alcool (Merge), răpirea unei eleve de către profesorul ei libidinos (Road Trip). Există o tipologie a person
