Fernando Gonzalez va juca, mâine, la Miami, ceea ce ar putea fi ultimul său meci din carieră. El îl va întâlni pe Nicolas Mahut. După turneul de la Miami, sud-americanul se va retrage.
De fiecare dată când un jucător mare se retrage, fanii tenisului oftează amarnic, în amintirea momentelor de geniu oferite de cel care decide că nu mai are nimic de oferit tenisului. Este şi o ocazie de a revedea secvenţele care l-au făcut celebru pe cel în cauză. Fernando Gonzalez nu a fost neapărat un jucător mare, dar a fost, cu siguranţă, un jucător foarte, foarte bun şi, în mod cert, unul pe care nu-l uiţi prea uşor.
Un personaj colorat şi cât se poate de viu, Gonzo va rămâne faimos prin forţa incredibilă a forehandului lui, comparabil ca efect cu un trăsnet. N-a fost însă doar posesorul unei lovituri puternice. Chilianul este finalist la Australian Open 2007, semifinalist la Roland Garros 2009 şi câştigător a trei medalii olimpice, câte una de fiecare culoare (gold la dublu şi bronz la simplu la Atena 2004 şi argint la Beijing 2008), medalii care i-au mai şters din sentimentul de neîmplinire pe care trebuie că l-a avut în turneele de Mare Şlem.
Rămâne, totuşi, unul dintre puţinii jucători care au reuşit sferturi de finală la toate cele 4 Grand Slam-uri, cu două prezenţe la Turneul Campionilor şi cu amintirea unei finale în Australia pierdută la cel mai bun jucător al momentului respectiv, Roger Federer, după un traseu în care i-a eliminat pe Hewitt sau Nadal.
Citeşte continuarea articolului, cu alte date inedite despre Gonzo, dar, mai ales, intră să vezi cinci momente video remarcabile din cariera lui Gonzalez: rachetele rupte într-un acces de furie cu Federer, nervii pe Stepanek, scandalul monstru cu Soderling, de la Roland Garros, dar şi două meciuri de poveste: unul superb, cu Nadal, şi altul excepţional, cu Federer. Ambele la Australian Open 2007. Fe
