"La source des femmes/ Izvorul femeilor", filmul lui Radu Mihăileanu, prezentat luni seara la Cinema Studio, în deschiderea Festivalului B-EST IFF, este călătoria acestui deosebit cineast într-o cultură mai puţin cunoscută europenilor, cultura arabă. E despre situaţia socială a femeii musulmane, femeia simplă, cea care a moştenit "tradiţia" de a fi supusă, de a face orice muncă în condiţii vitrege, femeia înţeleaptă care se smereşte.

Femeia din "Izvorul femeilor" este sursa dragostei, adică a vieţii. E femeia plină de spirit, e femeia frumoasă la orice vârstă, e femeia puternică, e femeia dominatoare.

Mihăileanu ne prezintă, trecând prin filtrul culturii sale cinematografice, o poveste brodată cu fineţe, balansată între tragedie şi comedie. Când moartea pruncilor, din cauza condiţiilor grele de viaţă, devine tradiţie, e nenorocire, iar când femeia îşi dă seama că nu mai poate continua, găsind soluţii foarte umane de a rezolva problema şi de a-l pune la respect pe bărbatul care respectă cu fidelitate tradiţia de a nu munci, e hazliu.

"Izvorul femeilor" e, de fapt, o sursă de apă, aflată departe de sat, pe munte, la care se ajunge pe o potecă cu mărăcini şi pietre, dar pe care bărbaţii nu o ştiu. Femeia, mai ales dacă e gravidă, ajunge cu greu sus la izvor, apoi cu găleţile pline vine acasă. Şi ce nenorocire! Pierde pruncul! Dar până aici! Leïla (interpretată de actriţa Leïla Bekhti), o femeie tânără, frumoasă, căsătorită cu învăţătorul satului, care ştie să scrie, să citească, vrea să pună capăt unei asemenea "tradiţii stupide". Propune "greva iubirii", adică femeile să nu mai facă dragoste cu bărbaţii lor atâta timp cât ei nu rezolvă problema apei în sat. Şi începe războiul între sexe.

Dincolo de momentele dure la care sunt supuse, femeile îşi arată feminitatea înnăscută. Cochetăria lor, la orice vârstă, e supremă, e birui