- Cultural - nr. 977 / 20 Martie, 2012 Indiscutabil, parintele protopop Gheorghe Sincan a dat preotiei distinctie si respectabilitate. Ar fi multe lucruri care pot sustine aceasta asertiune, care are pretentia ca asaza in locul pe care-l merita un preot care a scos conditia unei misiuni din suficienta, aducandu-i rosturile la nevoile si adecvarea la timpul prezent, acel timp care e supus multor presiuni deviante, deturnante. Gheorghe Sincan a inteles cat de important e ca sa ajunga la credinciosi cuvantul lui Dumnezeu, cat de necesar e ca dialogul preotului cu credinciosii lui sa nu ramana incremenit in istorie, cu tot respectul pentru canon si traditie. Cuvantul preotului a devenit mai important intre atatea discursuri false, intre tonuri sforaitoare sau strigate, intre voci care si-au pierdut orice respect fata de adevar, care si-au pierdut legitimitatea. Inainte de a se face ascultat, preotul trebuie sa asculte sufletul celor care vin la biserica, din imperioase chemari intime, dar si din nevoia de impreuna rugare. Pentru ca, o spune ca nimeni altul Eminescu, "Dumnezeu nu e in cer, nu-i pe pamant; Dumnezeu e in inima noastra”. Ori acum, mai mult ca oricand, credinciosul asteapta de la preot invatatura de la inima la inima, incarcata de caldura, de sinceritate si simplitate. Una care sa vina sa-l intareasca, punand pilduitor chezasie istoria Logosului intrupat in istorie. De mai bine de un deceniu, timp in care protopopul Gheorghe Sincan a pus in raftul de biblioteca zece titluri sub semnatura sa, obtinand si titlul de doctor in teologie, discursul sau a castigat in substanta si profunzime, retorica sa a devenit cuceritoare, ajutata si de virtuti actoricesti, in cel mai bun sens al cuvantului. Cuvantul de invatatura din liturghiile sale a valorificat forta persuasiva a anecdoticului care vine din viata de toate zilele, dar si pe cel care vine dintr-o bibliograf