- Istoric - nr. 977 / 20 Martie, 2012 - ...Satul primei mele copilarii. Acolo tatal meu a fost seful postului de jandarmi, pana in septembrie 1940, cand am fost evacuati in urma Diktatului de la Viena! - ...Iar azi, dupa 40 de ani, imi puneti intrebari despre ce-a fost atunci! Vremuri cumplite! Pentru soarta noastra, totul era stabilit: urma sa fim executati toti 31, cati am fost in camion... - Fara nicio judecata? - Nimeni nu ne-a intrebat nimic. Nimeni n-a cercetat nimic. Noi eram, practic, niste muribunzi. Abia ne mai tineam pe picioare. N-au facut nici cea mai sumara cercetare. Nu s-a formulat nicio condamnare. Nici n-aveau timp de un astfel de act, si nici n-ar fi existat vreun motiv sa fim asasinati, dupa nicio lege. Locul a fost ales: doua case din Moisei, ale unor romani plecati din fata furiei unguresti. - Cum v-au selectat pentru locurile de supliciu? - N-a fost nicio regula. Primii 12 care au coborat au fost dusi intr-una din case, aflata sub padure. I-am privit. Erau niste cadavre umblatoare, imbolditi cu patul pustii si impunsi cu baioneta, de plutonierii grabiti sa duca la capat ordinul de lichidare. Oamenii discutau, isi transmiteau adrese si rugaminti: daca cineva va ramane in viata sa anunte si celelalte familii despre soarta celorlalti. Vreme in care plutonierii continuau sa-i injure si sa-i batjocoreasca. Cum noua ne-a ramas mai mult timp, ne-am transmis mai precis adresele, lasand cu limba de moarte celui din urma ramas in viata misiunea de a anunta familiile de cele patimite. Cand am auzit rafalele pustii automate, stiam ca mai aveam foarte putin de trait. Au venit apoi cei trei criminali, cu pustile si hainele pline de sange, camionul a mai facut cateva sute de metri, pana la casa Ilenei lui Ilie (Stetcu). Acolo mi-a venit si mie randul... Coboram. Suntem loviti, batjocoriti... Ajunsi in camera mare, suntem inghesuiti, ni se spune ca daca