D-na Udrea, şefa pe Bucureşti a PDL, a înţeles că nu-l poate prinde nici cu arcanul pe Raed Arafat, doar cât să-l bată - pentru ea - pe Sorin Oprescu. Scurt însă, foarte scurt, trebuie să scoată de unde, de neunde un candidat pentru Bucureşti, chiar dacă sondajele arată că, pentru ea şi colegii ei de partid, în 10 iunie, şansele sunt mici. De fapt, inexistente. Şeful cel mare e convins şi el că în PDL-ul de azi nu e ac de cojocul lui Oprescu. Dar d-na Udrea e ambiţioasă. Ar vrea să demonstreze nu doar şefului, ci şi lumii întregi că, dacă ea vrea, se poate. Ce? Ştie dumneaei. Aşa că nu ezită să tatoneze combinaţii oricât de fistichii. Că unu’ ca Becali cu care aranjase câte ceva a tradus-o cu fratele Vadim, stricându-i socoteala, nu contează.

Ea se bate mai departe. Cel mai sigur îl va desemna candidat la Primăria Capitalei pe Silviu Prigoană. E în negru, bun de gură, haios, bogat, dă bine la televizor şi cu pliciul, mai ales la Măruţă şi în Cancan, ştie ca pe apă chestia cu gunoiul, va veni de hac şi maidanezilor, de ce nu?, cu cârnaţi otrăviţi, vrea pedeapsă cu moartea ca tot românul, nu se sfieşte să vorbească despre fetele de pe centură, în fine, e mai popular decât toată Mişcarea Populară. Că PDL va pierde Bucureştiul – pierdut încă de pe vremea borduriadei lui Videanu – nu mai încape vorbă. Dar şi aşa, d-na Udrea vrea să demonstreze că poate să scoată cu candidatul ei o cifră cât de cât. Ea are voinţă şi metode. Nu ca sclifositul de Cristian Preda sau, şi mai rău, scorpia de Macovei. Din vârful Bruxellesului, ăştia vin cu Tocqueville, principii, coduri, baliverne! Fără nicio legătură cu viaţa pungilor cu orez şi pui congelat. Ea, d-na Udrea, a demonstrat că există chiar mai mult de-atât, cum ar fi viaţa piscinelor, a patinoarelor… Aşa încât, o să-l mai probeze încă puţin pe Prigoană, dar mai mult ca sigur că omul ei negru va fi în tendinţe pentru 10