Nicu Popescu lucrează la European Council on Foreign Relations (ECFR), provine din Republica Moldova şi este cunoscut acolo, iar legăturile sale cu România sînt mai degrabă precare. Este unul dintre cei mai apreciaţi experţi, la nivel european, în Rusia şi spaţiul estic. După 2009, a lucrat timp de un an în guvernul de la Chişinău, fiind consilier al premierului Vlad Filat. Vede intrarea sa în guvern ca o urmare a ceea ce începuse deja să facă în relaţia Republica Moldova – UE. A luat un an sabatic de la ECFR, a dat Londra pe Chişinău şi iată-l deci întors acasă. Mari surprize nu a avut, deşi se aştepta ca instituţiile să fie ceva mai funcţionale decît le-a găsit. Viaţa unui consilier, mai ales în domeniul extern, poate fi simplă sau complicată. Complicată ţi-o faci singur, dacă vrei să laşi ceva în urmă. „Timpul cel mai mult îl investeşti nu atît în realizarea unor lucruri, cît în gestionarea unor procese, adică întîlniri, discursuri, summit-uri.“ Poţi pur şi simplu să te pierzi în protocol, e solicitant, mai ales în plină ofensivă a guvernului moldovean de a negocia cu UE pe mai multe nivele. Popescu avea contacte la nivel european, cum puţini din Republica Moldova aveau, şi avea viziune şi exemple din alte ţări din vecinătatea UE, cum puţini din Europa aveau. Deci, gestionarea procesului l-a solicitat. Totuşi, a avut cîteva ambiţii personale. Sau proiecte, mai bine spus. „E foarte uşor să te laşi dus de val, să fii consumat de aceste procese, să le savurezi sau nu, dar trebuie să ai voinţă personală pentru nişte obiective. Depinde de tine cît de disciplinat eşti şi dacă ai viziunea necesară ca, pe lîngă aceste procese, să faci şi altceva.“
DE ACELASI AUTOR Ponta veneţianul, Antonescu cruciatul, Băsescu constituţionalistul Dicţionar de intervenţii UE în treburile interne Dragă Parlamentule, ajută-mă să te respect Moscova nu mai are răbdare cu noi. Dar c