- Social - nr. 977 / 20 Martie, 2012 Deloc surprinzator, scenele teatrelor trateaza subiecte grave, Nationalul bucurestean nu poate face abstractie de toate mitingurile pe langa care spectatorii trebuie sa treaca pentru a ajunge in sali, dar nici celelalte teatre, oriunde ar fi...dispersate prin tot Bucurestiul, fiindca am "migrat” de la Teatrul de Comedie pana la cel Evreiesc, si de la Teatrul Masca la cel Foarte Mic, cu metroul, schimband nenumarate autobuze, troleibuze si tramvaie. Lumea umple pana la refuz sala acolo unde e numele lui Marcel Iures (este singurul loc in care am stat pe un scaun atasat), recent, intr-un rol cat se poate de inedit, Catavencu, in care discursul politicianului care vrea sa fie parlamentar, surprinzator, nu seamana cu niciunul de pe scena politica romaneasca, ducandu-ne mai degraba cu gandul la antieroul din...Pacificatorul, fiindca nu are nimic pozitiv, genialul maestru predestinandu-si personajul la a pierde competitia alegerilor cu un discurs care, insa, nu imita niciun parlamentar. Cu o aparitie socanta, de... dansator, ducandu-ne cu gandul la Gene Kelly in "Singing in the rain”, de la palarie pana la ... miscarile foarte greu de executat, gen "Lord of dance”, cu picioare interminabile, singurul element dupa care a putut fi recunoscut la iesirea din teatru, atat de "camuflat” de temperatura extrem de rece, Marcel Iures pare atat de hotarat sa ne convinga ca este un genial actor de comedie, incat nu are deloc incrancenare in acest sens, dupa stralucitorul Ivan Turbinca de la Teatrul Act. Foarte volubil intr-un personaj negativ, Catavencu (m-am intrebat de ce Alexandru Dabija l-a distribuit tocmai in acest rol), dintr-un spectacol in care prima jumatate de ora a parut terna, prin decorul gri si depresiv, atat de cunoscutele replici ale personajelor caragialiene, pana apare Mihaela Teleoaca in rolul Zoe, printr-o aparitie estetica cu