Victor Ciorbea, 2011. "Teroarea şi poliţia politică, aplicate metodic unei populaţii traumatizate în numele unei false democraţii, nu vor salva de la disoluţie statul nostru." Fraza sună atât de strident în tonul discursului de tipul Antena 3 încât trădează din start miezul unei perspective care şi-a făcut un scop în sine din distorsionarea conştientă a realităţii.
De la acest semnal şi până la intrarea fostului premier cu bucăţica lui "autentică" de PNŢCD în negocieri extinse cu USL pentru semnarea unui protocol, în perspectiva alegerilor din 2012, se vede bine, nu a mai fost decât un pas.
Iar acum, când negocierile dintre liliputul neparlamentar şi gigantul pestriţ ideologic se apropie de faza semnăturilor, e de bun simţ să ne întoarcem o clipă la origini.
Ne obligă dreptul la păstrarea memoriei şi la recunoaşterea postumă pe care le-o datorăm unor personalităţi precum Corneliu Coposu şi Ion Raţiu; astfel de oameni, ca şi înaintaşii lor, şi-au câştigat din plin locul în istorie prin ceea ce au făcut în timpul vieţii şi prin speranţa pe care ne-au lăsat-o după ce au trecut la cele sfinte.
Apoi ne obligă şi imperativul păstrării unei minime curăţenii morale, prin via păstrare în amintire a unor momente triste de după 1989, momente de căutare a echilibrului, la care să ne întoarcem de fiecare dată când ni se pare că prezentul tinde să o ia razna.
Cei ce consideră insuficiente asemenea motive sunt de pe acum o cauză pierdută.
E drept, pentru returul la origini este nevoie de o nebunie şi o forţă lăuntrică fără margini, pentru că adesea va pune în lumină o faţă hidoasă a actualităţii.
Să luăm cazul de la care am pornit. După ieşirea brutală din Parlament, PNŢCD a fost scos pe tarabă ca o halcă de carne din care câţiva clienţi şmecheri şi hulpavi sar peste rând şi rup cât mai mult, dar oferind un preţ cât mai mic.
Viaţa de pa