În patru ani, în balanţa comercială a produselor agroalimentare s-a produs un miracol - exporturile sunt gata să depăşească importurile în 2012, faţă de un deficit de 2 miliarde de euro în 2007.

Explicaţia: exporturile au crescut de patru ori, de la un miliard de euro în 2007 la aproape patru miliarde de euro în 2011, dar importurile nu au ţinut pasul.

Practic, numai exporturile de produse agroalimentare au ajuns să reprezinte jumătate din exporturile totale ale României din anii '90, plafonate o lungă perioadă la 8 miliarde de euro. Începe să se confirme mult-discutatul potenţial al agriculturii locale de a hrăni zeci de milioane de persoane?

Aşa ar fi dacă recordul de exporturi nu ar fi obţinut în primul rând din vânzarea în străinătate, ca în urmă cu 100 de ani, a şlepurilor încărcate cu grâu, cu porumb, cu floarea-soarelui, cu berbecuţi şi cu viţei.

Şlepurile cu cereale şi berbecuţi au ţinut războaie, ne-au plătit birurile, despăgubirile de război şi industrializarea de după. De când s-a născut România independentă, în 1877 şi până azi tot şlepurile ne ţin în picioare şi sunt sursa de trai pentru o treime din populaţia ţării.

Căci aşa se împart "exporturile de produse agroalimentare" (pretenţios spus pentru ceea ce reprezintă în realitate: marfă brută): porumb - a reprezentat 15% din totalul de aproape 4 miliarde de euro al exporturilor de produse agro anul trecut, seminţe de floarea-soarelui - au avut o pondere de 13%, grâu - 8%, rapiţă - 8%, orz - 4%, oi şi vite - 5%. În total 53%.

Mai mult de jumătate din exporturile agro sunt de fapt produse fără valoare adăugată, care se vor întoarce în ţară sub formă de făină (importuri de 44 mil. euro în 2011, exporturi insignifiante), produse de brutărie-patiserie (118 mil. euro importuri, exporturi inexistente) sau preparate alimentare (151 mil. euro importuri, exporturi de 70 milioane