Profesorul Gheorghe Mencinicopschi face un ghid pentru consumatorii care nu se pot abţine de la mezeluri, dar care vor totuşi produse de o calitate cât mai bună. Sursa: VLAD STĂNESCU

Expertul în alimentaţie Gheorghe Mencinicopschi crede că există şi în acest moment destule metode pentru a ne proteja de mezelurile de proastă calitate. El nu recomandă astfel de produse copiilor sub zece ani şi ne sfătuieşte să mâncăm repede mezelurile feliate.

EVZ: La ce ar trebui să se uite cumpărătorii atunci când aleg mezeluri?

Gheorghe Mencinicopschi: Este o eroare gravă să evaluăm alimentele după denumirea lor generică, care are mai mult valoare comercială şi de marketing şi uneori induce în eroare. Adică crenvurştii pot fi de o sută de feluri.

Recomand cumpărătorilor să se uite la etichete, care sunt buletinul de identitate al mezelurilor. Există trei tipuri de etichete. Cea compoziţională, de unde vor afla ingredientele, aditivii (E-urile) şi aromele folosite în fabricare.

Mai există eticheta nutriţională şi cea referitoare la alergeni. Două sunt obligatorii, cea compoziţională şi cea legată de alergeni (conţine soia sau ou, alergeni majori). Eticheta opţională, trecută de obicei de producătorii de mai mare încredere, este cea nutriţională care arată cantitatea de proteine, glucide, lipide, minerale.

Şi cum ne dăm seama că un produs este mai bun decât altul după etichetă?

La eticheta compoziţională există următoarea lege impusă: primul ingredient este şi cel mai important cantitativ. Dacă se începe cu apa înseamnă că reprezintă procentul cel mai ridicat. Urmează slănină, şorici, carne, spre sfârşit sunt E-urile şi aromele.

Dacă citiţi pe lângă carne, emulsie de şorici, produsul este în regulă, dacă însă sunt substanţe precum caragenan (o substanţă de îngroşare) şi altele care vă întorc limba pe dos,