15 ianuarie 2012. 30 de români se strâng în-tr-o casă din centrul oraşului Buenos Aires. Comemorarea lui Eminescu reprezintă un bun prilej de a se întâlni şi de a mai afla veşti unul despre celălalt. Are loc o slujbă într-o cameră amenajată ca un paraclis şi unde slujeşte un preot croat. Până în 2010, slujbele erau ţinute de un preot român care însă a fost nevoit să se întoarcă în ţară după ce Patriarhia a refuzat să îi ofere sprijin financiar.
„Astăzi suntem mulţi. De obicei nu ne strângem mai mult de opt sau 12 persoane. E pe undeva de înţeles pentru că Argentina este o ţară mare şi multora le este greu să străbată sute sau mii de kilometri pentru a ajunge în capitală", ne explică unul dintre amfitrioni, care adaugă imediat: „În Argentina, există 3.000 de români sau persoane ai căror părinţi sau bunici sunt de origine română."
Un jurnalist, un marinar şi un producător
Într-un colţ, retras, un grup format din 4-5 tineri face o figură aparte. Se află în Buenos Aires de numai câţiva ani, spre deosebire de marea majoritate a celor prezenţi la sărbătoarea lui Eminescu şi care au sosit în America de Sud cu mult înainte de Revoluţie. Au mai puţin de 35 de ani şi meserii diferite: unul e jurnalist, altul este căpitan de cursă lungă, o tânără face filme de promovare a turismului în Argentina.
Asemenea lor, George şi-a început cariera într-un moment în care Argentina nu îşi revenise complet după criza economică ce a lovit puternic ţara în urmă cu un deceniu.
"Pe fondul corupţiei generalizate a clasei politice, a privatizărilor făcute pe nimic în detrimentul interesului naţional, o dată cu creşterea datoriei externe la cote de neimaginat, în decembrie 2001, Argentina a ajuns în pragul colapsului. O parte dintre bogaţii zilei au fost avertizaţi dinainte de prăbuşirea economică ce avea să urmeze şi şi-au transferat economiile - sute de miliarde de dol
