Singura filozofie pe care au înţeles-o guvernanţii pe timp de criză a fost austeritatea. Cealaltă filozofie ar fi relansarea prin investiţii publice. Ele se fac. Aiurea, netransparent. Noul studiu IPP arată chestiuni grav disfuncţionale în sistem. Merită citit integral, aici.

E cu atît mai cinică austeritatea cu cît vezi neglijenţa din zona achiziţiilor publice. Am extras cîteva puncte tari: Se cheltuie cam 20 de miliarde euro pe an. Doar 40% se pot regăsi în SEPA (Sistemul Electronic de Achiziţii publice). Iar restul banilor se identifică greu cu cereri trimise fiecărei instituţii în parte în baza legii 544. Cei de la IPP dau şi exemplu de răspunsuri-ceaţă venite de la Ministerul Educaţiei sau Preşedinţie. “Cea mai folosită procedură este licitaţia deschisă, (30%), urmată de negocierea fără anunţ de participare. Raportat la numărul de achiziţii publice, cele mai multe contracte au fost atribuite prin licitaţie deschisă. Dacă însă luăm în calcul valoarea medie a contractelor, vom constata că cele mai mari contracte (de peste 3 milioane de euro) sunt atribuite printr-o procedură mult mai puţin transparentă, anume negocierea accelerată.”

În 2009 şi 2010 cei mai mari 50 de câştigători ai contractelor de achiziţie publică, funcţie de valoare, au contractat aproape 20.000 de contracte mari, în valoare totală de peste 6 miliarde de EURO. Pe primele locuri sunt firme din domeniul construcţiilor (reabilitare şi modernizare) drumurilor publice, de la Tehnologica Radion până la firmele cunoscute şi mediatizate constant: Spedition Umb, Strabag, Vega dar şi TelDrum Alexandria din Teleorman. un lucru mai puţin ştiut poate – lucrările de construcţii sînt vedetele, dar pe locul doi sînt achiziţiile în domeniul sănătăţii Nu sînt centralizate preţurile. Cumperi hîrtie cu 1 leu ici sau cu 2 lei colo, depinde cum se nimereşte licitaţia. Sînt necesare nişte plafoane. IP