Cine mi-a golit paharul? (după bestsellerul „Cine mi-a furat brânza?“, în care oamenii se întreabă nonstop cine le-a furat brânza, se încăpăţânează s-o găsească şi caută cu înverşunare vinovaţi, în timp ce şoarecii nu pierd vremea, ci îşi modifică traseul şi găsesc – în timp util – o altă brânză). Dar nu despre pahare şi nu despre brânză este vorba, ci despre filosofie (scris cu s, „filosofie“, nu „filozofie“, care ar însemna altceva, nu „iubitor de înţelepciune“). Apropo, se spune că dacă întrebi un om de ştiinţă ceva, poţi să înţelegi sau nu termenii în care îţi dă răspunsul; dar dacă întrebi un filosof ceva, nu mai înţelegi nici ce-ai întrebat. Intrăm astăzi în categoria iubitorilor de filosofie şi îi ascultăm, la Radio România Cultural, pe Costin Aslam – gazdă – şi pe invitatul său, profesorul Emil Stan, specialist în filosofia educaţiei. Filosofia din emisie bate spre etică. Se caută modele pentru tineri („profesori pentru tineri“) şi modele nu ar mai fi, se afirmă. Au fost, dar nu mai sunt. Ba sunt, dar nu ne plac. Există „prea multe stele polare“. Cine să fie, oare, vinovatul? Există o criză morală din cauza crizei filosofiei – găseşte profesorul o cauză. Ascultătorii intră şi ei pe fir. Cu toată bunăvoinţa gazdei, lucrurile se cam amestecă. Se fac trimiteri la bibliografie, la Jean-Jacques Rousseau, cu întoarcerea lui spre natură, la leg Publicitate ea circuitului magnetic, la internet (ale cărui informaţii n-ar trebui să fie pentru „puştani“, ci numai pentru „cei care le merită“, susţine cineva), la vremea în care se învăţa şi şcoală, şi meserie (iar azi copiii „nu ştiu nici carte, nici să ţină un ciocan în mână“), la faptul că astăzi şcoala durează prea mult (şi degeaba), în timp ce copiii se maturizează mai repede, fetele nasc la 14 ani. Gazda pare a întrezări soluţii printre spusele radioascultătorilor, care, am uitat să vă spun, erau numai