Preşedintele Bursei a declarat într-un interviu acordat revistei Finanţiştii că „dobânda în valută la creditele «Prima Casă» se situează sub dobânda la care se finanţează statul român pe pieţele internaţionale”. Iar publicaţia a verificat informaţia. Dobânzile la obligaţiunile suverane în dolari se situează la 6,5% – ceea ce echivalează cu 7,5% în euro –, comparativ cu 5% la împrumuturile „Prima Casă”. Riscul e mai redus la bondurile statului, pentru că au maturitate la 10 ani, faţă de 20 la creditele „Prima Casă”. Şi, nu în ultimul rând, cu titlurile de stat – inclusiv cele denominate în dolari – pot fi procurate lichidităţi de la banca centrală, pe când împrumuturile „Prima Casă” nu sunt acceptate la refinanţare.

E limpede că pentru o bancă e mai profitabil să finanţeze deficitul bugetar decât achiziţia de locuinţe, aşa cum sugerează preşedintele Bursei, dar ceea ce se poate adăuga este că bugetul statului e principala sursă de furt pentru politicieni, şi de asta beneficiază de condiţii mai avantajoase finanţatorii. Cu alte cuvinte, între a finanţa furtul politicienilor şi a credita o necesitate reală – achiziţia de imobile – e prioritară finanţarea deficitului bugetar, în dauna deficitului de locuinţe.

Sigur, Finanţiştii au dreptate, Programul „Prima Casă” este tot o decizie politică. Oamenii politici au dorit să conserve preţul activelor, să blocheze puţinele economisiri ale românilor în investiţii imobiliare pe termen lung, când în criză era nevoie de o piaţă lichidă a garanţiilor imobiliare şi de alimentarea cu resurse a serviciilor, care învârt repede banii şi creează locuri de muncă. Ei au încercat să ţină sus preţul imobilelor, pentru că ei şi clienţii lor şi-au plasat banii în case şi terenuri. Se vede însă că, dacă titlurile de stat care finanţează bugetul beneficiază de condiţii mai avantajoase decât creditele prin care se încearcă s