● Lucian Boia, Capcanele istoriei. Elita intelectuală românească între 1930 şi 1950, Editura Humanitas, 2011.
Această a nu ştiu cîta carte remarcabilă a istoricului Lucian Boia este, fără îndoială, cartea anului trecut. Documentată în mare parte din arhive nepublicate şi scrisă cu detaşare, Capcanele istoriei s-a dovedit a întîlni un semnificativ orizont de aşteptare. După nenumărate demascări, polemici şi cărţi-dosare – unele exagerate, altele indulgente, pasionale oricum – privind trecutul ideologic problematic al unor intelectuali din Interbelic, era timpul unei priviri de ansamblu detaliate şi echilibrate, deopotrivă a unei contextualizări şi retrospective. De aceea, mă voi opri, în cele ce urmează, la cîteva aspecte pe care Lucian Boia le scoate în evidenţă mai bine decît alţii şi la cazurile unde nuanţează şi schimbă uşor accentele.
DE ACELASI AUTOR Bilanţ 2012 Cel mai rapid roman din lume Conjuraţia Eminescu (II) Inocenţa. Roman & muzeuRefacerea, chiar şi în linii mari, a contextului socio-cultural, pe lîngă cel politic, este, la Lucian Boia, esenţială pentru a înţelege ce însemnau atunci concepte precum „democraţie“ şi „naţionalism“, foarte diferite de ceea ce înţelegem noi astăzi prin ele: „Pentru mulţi intelectuali români ai anilor ’30, naţionalismul trecea înaintea democraţiei. Atitudine cu rădăcini istorice. Sentimentul românilor, odată cu cristalizarea ideologiei naţionale, a fost acela că sînt împresuraţi de străini. Transilvania era sub unguri, Bucovina sub austrieci, Basarabia sub ruşi. În principatele autonome – Ţara Românească şi Moldova – multă vreme guvernaseră grecii şi o bună parte a aristocraţiei şi a burgheziei era de origine greacă sau amestecată cu elemente greceşti. În drumul spre modernitate, ponderea străinilor a fost substanţială. Spre deosebire de sate, esenţial româneşti, oraşele erau cosmopolite, cuprinzînd un număr a
