De ceva vreme îi tot recomandam unui prieten o carte. N-a citit-o. Au trecut cîţiva ani de atunci. Cu ceva timp în urmă, ne-am văzut. O citise. Uitase de recomandarea mea. Pur şi simplu, îi picase în mînă şi o citise. Îl întreb dacă i-a tihnit lectura. Îmi răspunde! L-a dezamăgit. De ce l-a dezamăgit?! Pentru că oricum autorul l-a dezamăgit cu ceva vreme în urmă. Acum a luat şi cartea, să vadă ce e de capul ei. E clar. Aşa rămîne. Dezamăgit. Insist să aflu de ce. Şi, pînă la urmă, îmi spune. Pentru că prea se dă instanţă morală, că ştie el tot, c-o fi şi-o păţi, ne spune el chestii, trestii, ne explică cine sîntem, pe cînd el, scriitorul, e de fapt un tip imoral. La rîndul meu, o ţin şi eu langa cu întrebările. Dar de ce e un tip imoral? Ce-a făcut aşa de grav, încît să poată fi calificat în felul ăsta? Ei bine, a stat cu anii la mama dracu’, departe de ţara asta, la boierie şi căldurică, după care se vaită că ce greu i-a fost lui p’acolo. Păi, dacă erai un tip moral, zice prietenul meu, nu stăteai, nene, p’acolo, să te vaiţi de singurătate şi spleen. Căutai un loc mai bun, luptai pentru patrie, în exil, făceai chestii. Îi explic răbdător că scriitorul la care ne refeream făcuse, la vremea lui, toate astea. Scria, de altfel, negru pe alb, chiar şi în cartea proaspăt citită. Hai, mă, lasă-mă cu poveştile astea, îmi spune. Ăsta e praf în ochi. M-a dezamăgit, şi gata. Bun, zic. Spune-mi unul care nu te-a dezamăgit. Nu ştiu, îmi răspunde.
DE ACELASI AUTOR Să răcnim Crăciunul! Formidabila armă biologică Spectaculoasele abilităţi ale păsărilor de pradă "În odaie intunerec, în orchestră melodramă"Cunosc, mai aproape sau mai la distanţă, destui oameni care lucrează la companii mari, la multinaţionale, la – cum li se spune acum – „jucători importanţi de pe piaţă“. Au o viaţă mult mai bună decît a multora. Au traversat criza sub o puternică protecţie simbolică, aşa
