În orice ceainărie din Alep, după câteva înghiţituri, poţi afla că nebunii iscă revoluţiile, eroii mor în ele, iar laşii vin apoi să profite.

E din ce în ce mai greu de definit ce se petrece în Siria - revoltă, revoluţie, insurecţie, război civil. Presa occidentală şi cea americană simplifică lucrurile până la deformare. Acolo nu se desfăşoară, pur şi simplu, o bătălie între bine şi rău, observaţiile ar trebui mult nuanţate. Veţi spune că moartea nu are nuanţe. Aveţi dreptate. Dar în Siria e greu de ştiut întotdeauna până şi de unde vine. "Protestatarii paşnici" sunt înarmaţi (armamentul vine, de regulă, pe filieră arabo-saudită sau qatareză). Între protestatari - ca în Libia, Irak sau Afganistan - s-au strecurat sute de mercenari, aceeaşi tipologie care colindă focarele de război din întreaga lume. Sunt apoi miliţiile pro-guvernamentale Al-Shabiha (Fantomele), mai eficiente în gherila urbană decât artileria grea a autorităţilor. Opoziţia e în continuare dezbinată: Consiliul Naţional Sirian (ai cărui lideri acţionează din diaspora şi refuză orice negociere cu Puterea), Armata Siriană Liberă (dezertorii, fără program politic, al căror unic scop e răsturnarea regimului), Comitetul Naţional de Coordonare (ai cărui lideri acţionează din interior, presează pentru reforme şi se declară dispuşi să negocieze cu Puterea). Consiliul Naţional şi Comitetul Naţional se acuză reciproc, unii că ar fi o creaţie diversionistă a regimului, alţii că ar fi o creaţie a puterilor străine ostile Siriei. Declaraţiile din 2 decembrie ale profesorului Burhan Ghaliun, liderul în exil al Consiliului Naţional, n-au fost de natură să aducă pacea în Opoziţie. Ghaliun a declarat că, după debarcarea lui Assad, Siria va trebui să pună capăt relaţiilor cu Iranul, să stabilească relaţii cu Israelul şi să taie finanţările către Hizballah şi Hamas.

Propaganda atinge cote paroxistice. Zi