Unul dintre cei mai înalţi jucători din istoria fotbalului românesc s-a stabilit în Italia şi îşi câştigă traiul antrenând copiii de la o şcoală particulară din Reggio Emilia. Sursa: ARHIVA PERSONALĂ
În afară de portarul Costel Pantilimon, de la Manchester City (care are o înălţime de 2,03 metri), fotbalul românesc a avut şi în anii ’90 un jucător cu o talie de baschetbalist. Microbiştii trecuţi de 30 de ani îşi amintesc de Vasile Brătianu (supranumit "Pluto"), uriaşul de 2,01 metri din defensiva Daciei Unirea Brăila, a Universităţii Cluj sau de la Oţelul Galaţi.
Fundaş-golgheter
Născut pe 31 august 1967, în Brăila, Vasile Brătianu a început fotbalul la echipa FCM Progresul, din oraşul său natal, care a devenit ulterior Dacia Unirea. Cea mai mare performanţă înregistrată cu formaţia de la Dunăre o constituie disputarea finalei Cupei României, în 1993, pierdută în faţa Universităţii Craiova, scor 0-2.
Brătianu II (cum i se mai spunea fundaşului, deoarece la Dacia Unirea juca şi fratele său, Constantin, care era portar) a ajuns la Dinamo, unde, însă, n-a evoluat decât în patru meciuri. După doar un tur petrecut în Ştefan cel Mare, Vasile Brătianu s-a transferat la "U" Cluj, unde a evoluat până în 1997. În sezonul 1997-1998, longilinul fundaş a jucat la Oţelul Galaţi, echipă care, în acea perioadă, a reuşit să se bată de la egal la egal cu "granzii" din Bucureşti.
În total, Vasile Brătianu a disputat 221 de partide pe prima scenă a fotbalului românesc şi a marcat 29 de goluri. Din acest motiv, jucătorul primise supranumele de "fundaşul-golgheter".
Din 2005, uriaşul s-a stabilit în Italia, unde îşi câştigă existenţa antrenând copii la o şcoală de fotbal particulară din Reggio Emilia.
EVZ: Vasile, cu ce te mai ocupi? Nu se mai ştie nimic despre tine în România.
Vasile Brătianu: M-am st
