Sǎptǎmâna trecutǎ, în mai multe publicaţii au apǎrut titluri de genul „Patru din cinci români sunt de acord cu proiectul minier Roşia Montanǎ" sau „Tot mai mulţi români acceptă proiectele miniere în zonele afectate de şomaj". În text se face referire la un sondaj IRES pe tema proiectului Roşia Montanǎ. Aici încep ciudăţeniile.
Mai întâi, pe pagina de internet a IRES, sondajul cu pricina lipseşte cu desǎvârşire. Asta e cu atât mai ciudat cu cât, spre deosebire de alte agenţii similare, institutul clujean ne obişnuise cu buna practicǎ a publicǎrii rapoartelor de cercetare, cu date amǎnunţite incluzând textul întrebǎrilor şi al variantelor de rǎspuns, metodologia utilizatǎ, date despre eşantion, beneficiarul cercetǎ-ii etc. Putem admite cǎ au existat constrângeri contractuale care sǎ fi împiedicat agenţia de cercetare sǎ publice ea însǎşi sondajul, dar suspiciunile mele cresc atunci când constat cǎ nici una dintre paginile care au publicat rezultatele sondajului nu citeazǎ mǎcar sursa informaţiei, adicǎ organizaţia care a dat publicitǎţii comunicatul. Mai existǎ şi alte „ciudǎţenii" în articolele respective, cum ar fi referirea la celebrii „experţi britanici" anonimi potrivit cǎrora proiectul minier ar crea 3.600 de locuri de muncă.
În schimb, gǎsesc pe blogul ActiveWatch chestionarul presupus a fi fost utilizat în cercetare, la fel de apocrif ca şi informaţia de presǎ citatǎ mai sus. Dacǎ acesta este autentic, şi în absenţa unei infirmǎri înclin sǎ cred cǎ este, atunci avem o problemǎ. Întrebarea din care ar fi rezultat cǎ „patru români din cinci sunt de acord cu proiectul" sunǎ aşa: „Este acceptabil sǎ fim de acord cu acest proiect, având în vedere cǎ oferǎ locuri de muncǎ unor oameni de la Roşia Montanǎ, comunǎ în care rata şomajului este foarte mare?". Mai întâi, a considera acceptabil sǎ fii de acord cu un lucru nu e totuna cu a fi de acord cu acel l
