Statul român încasează printre cele mai mici redevenţe din lume din extracţia de petrol, de până la cinci ori mai mici decât statele din vârful clasamentului. Sursa: OCTAVIAN COCOLOȘ
Teoretic, redevenţa este de 3,5% până la 13,5% în funcţie de tipul zăcământului, ceea ce este din start un interval destul de scăzut. Practic, Petrom poate aplica acest procent, până în 2014, la valoarea de 26 de dolari pentru un baril, deşi preţul internaţional a depăşit 125. Aşa se face că practic întreaga producţie naţională de petrol a fost cedată anul trecut cu echivalentul a 4 dolari barilul.
Acesta este unul dintre cele mai reduse niveluri din lume, cu excepţia celor din Australia sau Marea Britanie, unde nu există redevenţe, ci doar impozitare progresivă a profiturilor, de până la 50%. De asemenea, multe ţări folosesc un model de participare a statului la profit, care poate ajunge la 85% sau de operare exclusivă prin intermediul unui fond suveran. Dintre ţările care folosesc sistemul redevenţelor, la coada clasamentului se mai află Brazilia, care cu doar 10% tot încasează 12 dolari pe baril, adică de trei ori mai mult decât România. În schimb, SUA ajunge la 20 de dolari pe baril iar Rusia - la 24.
Declaraţia preşedintelui Traian Băsescu referitoare la posibila majorare a redevenţelor petroliere din 2014 readuce în discuţie un subiect important pentru economia naţională.
Dincolo de patimile pe care le stârneşte discuţia, mai ales în rândul şoferilor şi al transportatorilor auto, o privire aruncată "peste gard" scoate în evidenţă relaxarea fiscală pe care a promovat-o statul român din 1990 şi până astăzi în acest domeniu. Redevenţele plătite pentru extragerea petrolului sunt între 3,5% şi 13,5% din preţul de referinţă stabilit în funcţie de cotaţiile internaţionale. În combinaţie cu impozitul pe profit de doar 16%, ele fac din România una din
