Glenn Close în rolul unei femei care trăieşte timp de 30 ani în hainele unui bărbat. O poveste din Dublinul secolului al XIX-lea, despre o femeie care trăieşte tăcut sub haine bărbăteşti, pentru a avea o poziţie socială şi a evita discriminarea. Povestea scrisă de George Moore i-a atras atenţia lui Glenn Close încă din 1982, când a jucat piesa pe Broadway – pentru care a şi câştigat un premiu Obie. A impresionat-o într-atât încât nu a abandonat strângerea fondurilor şi intrarea în producţie, care au durat mai bine de 15 ani. Da, uneori nici pentru cele mai cunoscute şi marcante nume din industrie nu este uşor să înainteze cu anumite proiecte. Dar perseveranţa a fost calitatea principală, nu doar a actriţei şi scenaristei, cât mai ales a personajului atât de tragic pentru care Close a făcut o pasiune de la bun început. Pentru a supravieţui într-o lume a bărbaţilor, s-a dat drept bărbat, şi-a negat identitatea sexuală fără a suferi (sau mai degrabă fără a arăta) foarte mult pe această temă. Singurul lucru de care se teme este să fie descoperită, secretul să-i fie devoalat. Visează la o mică afacere pe care să o organizeze pas cu pas, la o femeie care să-i fie prietenă şi ajutor de nădejde. Drept urmare, strânge bani şi speră să îşi vadă visul cu ochii. Numai că drumul spre visul împlinit este presărat uneori cu nenumărate piedici. Regizat de Rodrigo García, fiul lui Gabriel García Márquez, Albert Nobbs impresionează prin forţa şi determinarea lui Glenn Close, complet schimbată pentru rolul principal. Are energie, originalitate, umor, inteligenţă, credibilitate. Şi mai are ceva: o decenţă aparte în maniera apropierii de personaj. Cu oarec Publicitate are sfială în gesturi, dar de un profesionalism rar întâlnit, Albert ascunde de fapt o tristeţe surdă. Prea puţine amintiri personale pot fi găsite în camera sa: o fotografie, pe spatele căreia scrie „mama“, e