- Istoric - nr. 978 / 21 Martie, 2012 Intorcandu-ma in redactie, dupa obligatiile pe care le aveam, ca redactor-sef, in tipografie, in seara de 19 martie am avut surpriza sa constat ca, in biroul meu de la "Cuvantul liber”, se aflau mai multi ziaristi, romani si straini. Era la cateva ore doar dupa ce Kincses Elöd, vicepresedinte al CPUN Mures, isi prezentase demisia, in balconul Prefecturii, sub presiunea populara. Unul dintre "musafiri” mi-a adresat o intrebare care, si atunci, si dupa aceea, m-a pus pe ganduri: "Domnule Ladariu, ce se va intampla maine aici?”. Ce era sa-i raspund? Doar nu sunt Mafalda! Un amanunt care, in zilele urmatoare, m-a determinat sa ma intreb: a fost 20 martie 1990 ceva intamplator? Raspunsul este unul singur, cat se poate de clar: Nu! Totul a fost pregatit, minutios, inca din zilele si lunile precedente! Si scenariile, si iesirea in strada a celor vreo 30.000 de maghiari, si intreg arsenalul de "cockteiluri Molotov”, securile, lanturile, parii, batele erau pregatite. Oare de unde stiau ei, acei ziaristi, ce se va intampla a doua zi, la 20 martie?! Enigma! Cine erau ei? Nu se prea stie. Nu au mai fost vazuti pe aici! Curios, cei mai multi vorbeau maghiara! Ce a urmat a doua zi, in 20 martie 1990, se stie. Si inca prea bine! Inca de pe atunci, tendintele de revenire, in forta, la Regiunea Autonoma Maghiara, pofta separatista, in crestere, erau cat se poate de clare, anuntate de mitingurile iredentismului maghiar, dar si de atrocitatile de la Zetea, Dealu si Targu Secuiesc, din zilele de 21 si 22 decembrie 1989, pe care unii le-ar dori uitate, desi ele frizeaza barbaria si salbaticia! Au urmat, dupa dramaticele confruntari de la Targu-Mures, soldate cu morti si raniti, manipulari abile, din dorinta altei repetari a istoriei, vizand, tendintele de rupere, cu orice pret, de separare etnica, prin conspiratii impotriva statului roman, urmarind