- Istoric - nr. 978 / 21 Martie, 2012 Masacrul de la Moisei - Ce-aveati de gand sa faceti? - Durerea devenise insuportabila, trebuia sa ma spal, sa ma panseze cineva. Cu gandul acesta, am trecut Viseul si m-am oprit la o casa de romani, unde locuia o batrana, care nu se refugiase in munti. M-am temut ca ma va alunga, de teama sa nu fie impuscata de jandarmii unguri... M-a primit, a incalzit apa, avea ceva tifon si apa oxigenata, m-a spalat si m-a bandajat, mi-a dat sa mananc cate ceva, dupa care am pornit la drum, spre Sacel. - I-ati povestit prin ce-ati trecut? - La inceput, nu, de teama sa nu ma alunge. Apoi, i-am spus totul. Si despre cum m-au prins ungurii chiar aici, in Moisei, cand am fugit din Detasamentul de Munca din Muntii Copilasi, unde m-au mutat din Galitia, si despre "lagarul” de la Viseu, improvizat in casa cu etaj si fantana in curtea unui evreu care se refugiase in Romania, pentru a nu fi dus la Auschwitz, cum am aflat mai tarziu, prin 1950, cand am revenit sa vad de unde a plecat drumul meu si al camarazilor mei spre moartea din 14 octombrie 1944... Atunci aveam sa aflu un lucru care m-a cutremurat: casa in care am fost impuscati era a fiicei ei! - Ati refacut acel drum? - Trebuia s-o fac si sa-i multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat zile, sa-mi pot creste copiii! - Cati aveti? - Patru. Ioan e la Galati, Silvia la Someseni, Maria la Cluj-Napoca si Ana la Tulcea. - Nepoti? - Doar 9!... Mi-s tare dragi si as vrea sa am mai multi. Vine insa si vremea stranepotilor... Sunt insa bucuros si atunci cand vin la mine pionierii din Palatca, dar si din alte parti ale tarii, sa le povestesc cum am trecut prin cumplitele zile ale macelului de la Moisei. M-au vizitat si copiii de aici, sa afle si de la mine povestea adevarata a celor intamplate acolo, despre care le-au povestit adesea si bunicii lor. - Cum a fost intalnirea cu Sacelul? - In dimineata ac