O familie din Craiova îşi petrece timpul muncind în propriul atelier de tocilărie. Soții Căpitănescu ascut orice obiect casnic și fac replici după orice tip de cheie. Ei ne arată ce înseamnă în ziua de azi să fii om, să cunoști o meserie, să-ţi preţuieşti munca şi să arăţi că îţi pasă de cel de lângă tine.

Din 1988, Mircea Căpitănescu practică meseria de tocilar – o expresie ce poate părea hazlie tinerilor - care este, de fapt, o meserie destul de rară și, în același timp, utilă comunității. Câți dintre dumneavoastră nu ați dorit să vă ascuțiți cuțitele de bucătărie, foarfecele de casă sau cele de grădină, fierăstraiele sau cuțitele de la mașina de tocat carne?

Înainte, asemenea instrumente erau ascuţite fie în gospodăriile proprii, fie prin fabricile din zona industrială, dar de când acestea s-au închis, cei care practică această meserie sunt și mai căutați. „De 24 de ani asta a fost viața mea: tocilăria. Există foarte multă cerere în sezon, fie acum, când se taie viile, fie de Crăciun, când se ascut cuțitele de la mașina de tocat carne. Aici e vadul creat. Clienții ne caută ca pe «oaia alb㻓, așa își începe micul întreprinzător craiovean istorisirea.

„Mă recreez muncind“

Pe Mircea Căpitănescu îl găsim în atelierul lui de pe strada Unirii, la nr. 44. Pe pancarta luminoasă, o săgeată arată către atelier, iar alături scrie clar „La Mircea“ – lozincă des practicată în Occident, după cum ne mărturisește chiar proprietarul. Dacă el practică meseria din 1988, soția lui, Maria, este mai nouă în branșă, are „doar“ 13 ani vechime. El are 52 de ani, soția sa, 50. Fiica lor nu le-a călcat pe urme, ci a preferat să studieze la Litere. Nea Mircea a lucrat ca lăcătuș la fostele întreprinderi IUG și Oltcit, apoi s-a apucat de tocilărie. Pe lângă ascuțitul instrumentelor de grădinărit sau din gospodărie, de câțiva ani, tocilarii s-au reprofila