Radu Câmpeanu s-a născut la 22 februarie 1922 la Bucureşti. Înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial a fost lider al tineretului liberal. A urmat studii juridice şi economice la Universitatea Bucureşti. A participat la manifestaţiile anti-comuniste din februarie 1945, a fost arestat în 1947 şi închis în temniţele comuniste până în 1956. După emigrare, în 1973, a devenit activ în rândurile exilului românesc din Franţa. A candidat la alegerile prezidenţiale din mai 1990, situându-se al doilea, după Ion Iliescu.
● Jurnalul Naţional: Domnule Radu Câmpeanu, am citit foarte multe lucruri despre dumneavoastră. Foarte puţine însă vorbesc despre începuturile dumneavoastră, despre copilăria dumneavoastră, despre momentul acela frumos, în care politica încă nu este aliatul sau duşmanul nostru.
● Radu Câmpeanu: E adevărat, însă pentru mine politica a devenit un dat destul de devreme. Eram student, chiar în anul I. M-am înscris să fac o lucrare la Drept constituţional la profesorul Gruia (dreptul constituţional a fost şi marea mea pasiune). Gruia a apreciat-o şi m-a făcut să o prezint în faţa studenţilor, a colegilor mei. Acela a fost, de fapt, şi punctul de pornire a Organizaţiei Tineretului Universitar Naţional Liberal, al cărui preşedinte am fost pe urmă. Ei, după aceea am fost preşedintele comitetului care a organizat manifestaţia de la 8 noiembrie 1945, o manifestaţie nu atât pro-monarhistă, cât o manifestaţie a libertăţii naţionale înpotriva regimului care începea să se organizeze, pus de sovietici.
● Cum era viaţa de organizaţie, în Partidul Liberal? Şi vă rog să vă referiţi mai ales la starea de emulaţie a tineretului de atunci. ..
● Da. Am avut ocazia ca tânăr, foarte tânăr fiind, nu ştiu dacă acuma mai există obiceiul ăsta, să pot să vorbesc cu Dinu Brătianu, care era preşedintele partidului, un om de mare prestigiu, nu vă mai sp
