Trist foarte pentru că omul a ales fructul (fie el şi al cunoaşterii!) în locul grădinii fără de-ntristare şi of, Preamilostivul s-a îndurat de sărmana Lui creatură şi a dat pământului frumuseţi în care se amestecă munţi, grădini, ape (curgătoare sau nu), pajişti, coline, lanuri, ca tot atâtea chipuri ale atotputerniciei veşnicei treceri. Din toate, artistul a luat couleurs, parfums et sons, răstălmăcindu-le în felul său şi creând Peisaje. Le-a ferecat în ţarcul unui cadru, s-a depărtat de ele privindu-le până ce ele, peisajele, au prins a căpăta adân Publicitate cime, înălţime, întindere, cât să-i lase omului – simplu privitor – bucuria de a-şi recunoaşte paradisul care i se potriveşte. Pictoriţa Anita Rădulescu-Jianu este o peisagistă împătimită. Cu un traseu al biografiei artistice tot numai meandre – născută în Olt, plecată spre studiu din Corabia, trecând prin atelierele IAPB „Nicolae Grigorescu“ (1977–1982), optând pentru design vestimentar şi lucrând la Fabrica de paraşute şi echipament de zbor – mereu atentă la frumuseţea pământului cu oameni, plasticiana Anita Rădulescu-Jianu, membră a AAPB, „Arte 26 Petru Comarnescu“, Asociaţia „D’arte Da Vinci“, are până în prezent o creaţie de excepţie, lucrări expuse în ţară şi străinătate, acestea din urmă bucurându-se de elogioase aprecieri în Germania (la München, Unterhaching) şi Norvegia (la Rokvog-Trondheim, Harbak, Stjordal), peisajele din România îndulcind fiorduri din ţinuturi de brume. Expoziţia sa de la Cercul Militar Naţional, s-a constituit dintr-un ciclu de tablouri (preponderent peisaje) – chipuri ale ţării care ne este şi „prag de lume“ şi sens al vorbei „acasă“. Două lucrări (cu tema Lebedei dansând într-un lac fără muzici) făceau notă aparte între peisajele închipuind stânci majestuoase din Bucegii noştri pe care omul, vrând să fie mai aproape de cer, a pus (pe Caraiman) semn sfânt de înc